Pana in 1990, George Taus a lucrat ca bijutier in cooperatia mestesugareasca, unde a trecut prin toate posturile, ajungand sef de magazin. Enervat de sistemul in care lucrase ani de zile, imediat dupa Revolutie timisoreanul s-a decis sa isi deschida propriul magazin de bijuterii. A fost prima locatie privata cu acest profil din orasul de pe Bega. Cum afacerea mergea destul de bine, in anul 1991 George Taus si-a cumparat o casa in comuna Garana, o localitate situata langa Timisoara, undeva „in varful” muntelui. „Dupa ce am luat-o si mi-am facut calculele cat ma costa amenajarile, am ajuns la concluzia ca este mai bine sa fac o firma si sa deschid o pensiune. Se zice ca in afaceri este bine sa ai mai multe”, spune razand George Taus. Asa a aparut pensiunea „La rascruce”. Pana in 1989, in Garana au locuit mai mult etnici germani. Casele si terenurile nu le-au fost luate de stat in nici un „colectiv” sau alta forma comunista de organizare a agriculturii. Dupa Revolutie, majoritatea a plecat in Germania. Una cate una, casele au fost cumparate de oameni cu dare de mana, in special din Timisoara. Gospodariile au devenit, in marea lor majoritate, case de vacanta. In localitate functioneaza „oficial” noua pensiuni agro-turistice. Pe langa acestea, casele de vacanta sunt inchiriate. Prima pensiune deschisa in Garana a fost cea a lui George Taus. Cum insa clientii ajungeau mai greu tocmai in varful muntelui, timisoreanului i-a venit ideea de a organiza un eveniment care sa popularizeze localitatea. Asa ca acum opt ani a luat fiinta primul festival de jazz de la Garana. „Mie imi place jazz-ul. Stateam acum opt ani de vorba cu un amic si ne-a venit ideea festivalului. Prima editie a fost una intre prieteni, apoi s-a umflat de la un an la altul”, povesteste Taus. Festivalul are loc in august si tine doar un week-end. Trei-patru zile pe an, timp de opt ani, au fost suficiente pentru a misca lucrurile. Sfarsitul de saptamana dedicat jazz-ului face ca in sat sa nu existe un loc de parcare, restaurantele sa fie pline la refuz si locurile de cazare imposibil de gasit. Insa exact in aceasta perioada, in loc sa castige, George Taus pierde. Pensiunea geme de oaspeti care nu aduc profit direct. Camerele sunt pline cu cei care canta la festival. Se gateste pentru ei. Seara, cand incep concertele, nu ai loc sa arunci un ac in curtea si parcarea pensiunii. Barul si restaurantul nu pot insa sa serveasca decat putini clienti fata de numarul participantilor. Lumea vine la festival, „La Rascruce”, dar cheltuieste banii la „concurenta”, adica la celelalte pensiuni care au aparut ulterior. „Anul acesta, am estimat ca voi pierde 2.000 de euro din aceasta cauza”, spune George Taus. El se gandeste din ce in ce mai mult la mutarea festivalului de jazz intr-un spatiu mai larg, in care sa nu se mai inghesuie lumea. Mutarea festivalului din curtea pensiunii ii va da timisoreanului posibilitatea de a avea clienti in aceea perioada. „Pana acum, cand toata lumea castiga cel mai bine, eu pierd. si nu cred ca este nici bine si nici corect”, incheie George Taus.