Reducerea schemei de sprijin în sectorul energiei produse din surse regenerabile se va realiza mai devreme decât se aşteaptă investitorii. Liderii asociaţiilor din domeniu anunţă cu mare vervă sume colosale de trei-patru miliarde de euro care nu vor mai veni în România din cauza modificării regulilor în timpul jocului. În acelaşi timp, producătorii de energie convenţională sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la preţuri tot mai reduse.
Consumatorii finali, mai exact populaţia, nu resimt încă în facturi acest lucru, fiind nevoiţi să achite facturi tot mai mari pentru a susţine energia verde.
Cum se poate ieşi dintr-o astfel de situaţie, cu efecte minime atât pentru consumatori, cât şi pentru investitori? Totul rămâne la latitudinea autorităţilor, care au pârghii necesare pentru a menţine sectorul energiei verzi în zona de interes al investitorilor, cel puţin aşa susţine unul dintre cei mai vechi oameni din sistem, fost director Conel și Electrica SA, Silviu-Lucian Boghiu. El recunoaşte faptul că boomul din eoliene pune în dificultate centralele care funcţionează pe cărbune sau pe gaz. Mai mult, Boghiu, în prezent preşedinte Enol, unul dintre furnizorii mari de energie, spune că statul nu a reuşit să câştige foarte mult din miliardele investite în energie verde. „Tocmai din lipsă de predictibilitate, nu se ştie câte parcuri vor fi. O proiecţie în timp ar fi ajutat, probabil, ca în România să se construiască şi producători de turbine sau de solare“, spune Boghiu.
În Germania, termenul de amortizare este de 15-20 de ani, la noi de 7 ani

Legislaţia privind reducerea schemei de sprijin este aproape definitivată; Emil Calotă, vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, a anunţat recent că în următoarele zile va prezenta raportul energiei verzi pe 2012, urmând să fie redus numărul de certificate verzi pe sursele pe care a existat o supracompensare: eolian, biomasă, hidro şi fotovoltaic.
„Documentul va arăta, în baza unor analize tehnice, care tehnologii sunt supracompensate. Acolo vom reduce numărul de certificate“, a spus Calotă. Între timp, preţul maxim al unui certificat verde a fost ajustat cu inflaţia de către ANRE, ajungând astfel la puţin peste 57 de euro. Ministrul energiei, Constantin Niţă, a anunţat, la începutul lunii martie, că are în plan reducerea atât a numărului de certificate verzi alocate, cât şi a valorii maximale. Lucian Boghiu spune că actuala schema de sprijin (2 certificate verzi la fiecare MWh livrat în sistem de parcurile eoliene, 6 certificate la fotovoltaic sau 2-3 în cazul microhidrocentralelor şi la biomasă), este foarte rentabilă pentru investitori. „În România, vin toţi cei care vor să-şi amortizeze investiţia până în şapte ani. În Germania, de exemplu, termenul merge spre 15-20 de ani“, explică preşedintele Enol. El a identificat câteva măsuri care ar putea face ca sectorul energiei verzi să rămână în continuare atractiv pentru investitori, chiar dacă se va reduce schema de sprijin. „În primul rând ar trebui ca statul să caute să finanţeze Transelectrica, pentru a mări capacitatea de evacuare a puterii din aceste parcuri. Eu nu cred că se vor face mai mult de 3.000 MW dispecerizabili, indiferent de câte avize şi contracte de racordare sunt (la finele lunii martie, doar în eolian acestea au depăşit 20.000 MW – n.r.)“, crede Boghiu. În prezent, există instalaţi puţin peste 2.000 de MW de energie verde.
În al doilea rând, România ar trebui să vândă energia verde în statele în care există cerere. „Germanii au anunţat că vor să renunţe la nuclear. Statul român ar trebui să poarte negocieri cu Germania şi să ajungă la o cantitate care poate fi furnizată acolo“. De asemenea, o soluţie ar fi să se facă schimb statistic cu certificate verzi, în baza unei legislaţii similare cu cea a certificatelor de emisii de carbon, care ar putea fi iniţiată de europarlamentarii români. „Olanda este una dintre statele care nu îşi poate îndeplini cota“, dă un exemplu Boghiu._

MINI INTERVIU: Boghiu:Energia verde s-a ofertat şi cu un leu

Capital: Ce părere aveţi despre sistemul energetic din România, din punctul de vedere al energiei regenerabile?
silviu boghiu: Vorbind strict de anul trecut, cred că este dependent în continuare de energia verde produsă de hidro. Aceasta, împreună cu energia produsă de centralele eoliene, a creat la ora actuală un dezechilibru din punct de vedere tehnic în sistem, creând mari probleme centralelor pe cărbune şi pe gaz. Dar au coborât foarte mult preţurile pe piaţa spot. În februarie au existat momente când s-a ofertat energie verde cu un leu.
 
Capital: Energia şi agricultura sunt principalele sectoare, asumate şi de guvern, care mai atrag investiţii. Cu toate acestea, autorităţile vor să reduca schema de sprijin. Care ar putea fi efectele?
sB: Vor apărea două probleme: cum se vor descurca cei care au investit bani europeni şi au luat împrumuturi din bănci pentru componenta proprie? Cel mai probabil, băncile se vor repezi să ceară suplimentare de garanţii, dacă le au, bine, dacă nu, s-ar putea să apară nişte probleme de insolvenţe. Dacă sunt bani proprii, deşi am mare îndoieli că cineva a investit în România bani dintr-o geantă, au luat tot de la bănci şi au prezentat o documentaţie cu legislaţia actuală şi cu schema de sprijin aprobată. Pot apărea nişte probleme în zona bancară, care nu ştiu cum vor fi descurcate. Nu trebuie să uităm că în ultimii patru ani de zile investiţiile străine venite în România sunt în sectorul energetic. Bănuiesc că din cele 80% alocate în acest sector, 70% sunt în zona de energie verde. Cutremurele ar putea fi destul de ample şi cu efecte, care cred că ar fi şi de natură politică, nu foarte plăcut de acceptat.

Capital: Credeţi că schema actuală este bună pentru investitori?
sB: Este foarte rentabilă. În România, vin toţi cei care vor să-şi amortizeze investiţia până în şapte ani. De exemplu, în Germania termenul de amortizare se duce spre 15-20 de ani. Au fost investiţii masive, dar de care România, exceptând TVA-ul, nu a profitat. S-a făcut ceva pe partea de proiectare, în construcţii, drumuri etc., dar nu s-a realizat nimic în domeniul echipamentelor. Tocmai din lipsă de predictibilitate, nu se ştie câte parcuri vor fi. O proiecţie în timp ar fi ajutat probabil ca în România să se construiască şi producători de turbine sau de solare._