• Se vorbește tot mai mult în ultimii ani de o Românie educată, de o Românie verde, în care reciclarea bazată pe colectare separată, de pildă, să fie înțeleasă, acceptată și promovată în societate. Dar cum arată astăzi acest tablou al colectării selective? Cum funcționează, concret, mecanismul?

 

Se vorbește, într-adevar, din ce în ce mai des despre o Românie eco-educată, despre o Românie resonsabilă față de mediu. Există, în mod evident, diferențe substanțiale între percepțiile și realitățile despre care vorbim. Aceast lucru este valabil și în cazul colectării separate a deșeurilor de ambalaje, a colectării separate în general.

Pentru a înțelege la justa valoare sistemul de colectare separată trebuie să plecăm de la condiția fundamentală conform căreia omul se află în centrul tuturor sistemelor dezvoltate de-a lungul timpului. În funcție de credibilitatea, accesibilitatea, oportunitățile și “emoțiile” generate de către un sistem, omul va dezvolta, în timp, anumite atitudini și comportamente față de acesta.

În cazul unui sistem nou creat, omul se va găsi la început într-o fază de conștientizare cu privire la funcționalitatea acestuia. În cazul colectării separate, omul conștientizează în prima fază importanța colectării separate a deșeurilor de ambalaje. 

Trecerea însă de la faza de CONȘTIENTIZARE la IMPLICARE, adică la dezvoltarea unui comportament cotidian adecvat, va depinde de o serie de caracteristici ale sistemului. 

In general oamenii se implică într-un sistem doar dacă acesta este:

  • Simplu – omul deține abilități și cunoștințe necesare pentru a participa la sistem și nu există obstacole organizaționale (nimeni și nimic nu îl va impiedica să facă colectare separată indiferent de momentul consumului – acasă, la mare, pe drum, etc);
  • Stimulativ  – omul se implică dacă obține anumite rezultate emoționale sau practice, valoroase pentru el (acesta este locul în care comportamentul de colectare separată se conectează cu valorile cetățeanului)
  • Normal – omul observă că oameni ca el sau oamenii pe care ii admiră fac în mod constant acest lucru (existența unor modele și a unor dovezi permanente în acest sens).

Diferența semnificativă dintre conștientizarea și implicarea în colectarea separată în România este evidențiată pentru prima dată într-un studiu IMAS (2014) care arată faptul că 9 din 10 gospodării sunt “conștiente” de importanța colectării separate a deșeurilor de ambalaje însa doar 3 din 10 gospodării se “implică” efectiv în acest proces. Studiul prezenta la vremea respectivă și carențele sistemului care generaseră această stare de fapt.

Analizând informațiile publice din ultimii 5 ani (gradul de indeplinire a obiectivelor de reciclare a ambalajelor, nivelul investițiilor în infrastructura de colectare separată și modul de operare al acestei infrastructurii) desprindem  o singură concluzie: România înregistrează o stagnare a performanței în colectarea separată de la populație.

Deși la prima vedere mecanismul de colectare separată pare a fi unul simplu (asigurarea și operarea unei infrastructuri de colectare separată și devoltarea unor programe de informare și educare a cetățeanului), sistemul este în fapt unul complex și prezintă la ora actuală multiple carențe. Acesta este, în câteva cuvinte, tabloul real și actual al colectării separate a deșeurilor de ambalaje în România.

Pe scurt, se pare că majoritar, noi românii știm ce trebuie făcut pentru a avea o colectare selectivă, însă doar minoritar aplicăm ceea ce știm că trebuie făcut. Reglementatorul, împreună cu noi, cei implicați activ în acest mecanism, trebuie să facem mai mult…

 

  • Care sunt principalele carențe care îngreunează acest proces de gestionare inteligentă a deșeurilor în România? Există un cadru instituțional de instruire a cetățenilor? Dar unul legislativ? Avem infrastructură adecvată?

 

Le cerem uneori oamenilor să se comporte în moduri noi sau să dezvolte noi comportamente dar asta ar putea fi extrem de dificil pentru unii dintre ei. 

Această dificultate are la bază următoarele cauze: 

  • oamenii nu au fost informați sau instruiți în acest sens
  • oamenii au întâmpinat obstacole majore în momentul în care au încercat să aibă un comportament adecvat 
  • un cumul din ambele cauze menționate anterior.

Un studiu efectuat de către o organizație de transfer de responsabilitate din Portugalia identifica cu ani în urma 5 bariere majore care îngreunează procesul de colectare separată a deșeurilor de ambalaje. 

Raportându-ne la acele bariere, principalele carențe (în ordine secvențială) care îngreunează procesul de colectare separată în România sunt:

Cetățeanul nu conștientizează încă faptul că deșeul de ambalaj este o resursă valoroasă. Pe lângă programele de informare și educare sporadice și neunitare la nivel național, comunicarea eronată a unor autorități locale prin informări de genul “taxa de salubrizare zero” contribuie decisiv la confuzarea consumatorului.

Nu există taxa de salubrizare zero. Deșeul de ambalaj nu este un gunoi ci o resursă valoroasă ce trebuie recuperată.  Colectarea separată a deșeului de ambalaj generează costuri, costuri ce sunt suporate de către producătorii și importatorii de produse ambalate. 

În momentul în care sunt lansate comunicări de genul “taxa salubrizare zero”, în mod evident, valorizarea de către consumator a procesului de colectare separată a deșeurilor de ambalaje tinde să fie egală cu zero.

Insuficiența infrastructurii de colectare separată a ambalajelor, infrastructura neunitară sau lipsa cu desăvârșire a acesteia. Indiferent de tipul infrastructurii utilizate (containere colorate, saci transparenți, etc), insuficiența sau lipsa infrastructurii fac dificilă dacă nu chiar imposibilă implicarea cetățeanului. Chiar și în condițiile în care acesta a fost bine informat și și-ar dori să aibă un comportament adecvat. Probabil că mulți dintre cititorii Dumneavoastră se confruntă zilnic cu o asemenea dilemă. 

Modul de operare a infrastructurii (“Ce se întamplă cu deșeurile pe care le-am colectat separat?”) reprezintă a treia mare carență care îngreunează procesul de colectare separată. 

Din nefericire înregistrăm la nivel național nenumărate situații (zeci de localități) în care deșeurile menajere sunt colectate împreună cu deșeurile reciclabile, lucru sesizat și reclamat frecvent de către cetățeni. În mod evident cetățeanul, după multiple tentative, renunță definitiv în a mai colecta separat deșeurile de ambalaje. Asemenea situații generează nu doar stagnarea colectării separate ci și regresul întregului proces.

Deducem din cele prezentate aici că nu există un cadru instituțional de instruire a cetățenilor, acesta fiind un deziderat de maximă urgență. Cadrul legislativ este foarte larg și destul de des modificat, afectând astfel unul din pilonii de bază ai unor întreprinderi de succes – predictibilitatea.

 

  • Cum ar trebui să arate un plan legislativ coerent? Ce ar trebui adăugat, ce ar trebui schimbat – mai ales că se discută în această perioadă tocmai despre un proiect de modificare a legislației existente?

 

Înainte de a răspunde punctual întrebării Dumneavoastră aș vrea să fac câteva precizări generale. 

Un plan legislativ coerent presupune în primul rând crearea unor condiții optime și funcționale pentru un model de business eficient. 

Din nefericire, de foarte multe ori România cade în păcatul de a “împrumuta” (copy-paste) anumite idei din modelele de reciclare a ambalajelor existente în țările din Europa fără însă a ține cont de faptul că toate aceste modele sunt unice! Ele au fost create și permanent îmbunătățite în funcție de specificitățile economice, sociale și administrative existente în țările respective. 

Și astfel ne aflăm astăzi în România în situația în care modelul de reciclare al ambalajelor este îngreunat de entități juridice care nu au nici un fel de responsabilități pe lanțul de aprovizionare a ambalajului și care, mai mult de atât generează o serie de costuri suplimentare semnificative și fără nici un fel de beneficiu în creștereea performanței în colectarea și reciclarea ambalaje.

Revenind la întrebare, cred că pentru a se asigura un cadru legislativ coerent trebuie să fie adopate următoarele măsuri:

  1. Transparentizarea informațiilor gestionate de către OIREP și raportarea acestora către autoritățile competente (cantități de ambalaje preluate de la producători, tipuri de materiale, cantități de deșeuri de amablaje gestionate etc); imposibilitatea stabilirii unei obligații de reinvestire a eventualului profit;
  2. Transparentizarea informațiilor gestionate de către ADI-uri si UAT-uri (note de fundamentare, tarife, cantități colectate, performanța în reciclare);
  3. Imposibilitatea limitării activității OIREP de a finanța numai anumite categorii de costuri, către anumite entități, cu excluderea cantităților de deșeuri de ambalaje colectate de către colectori, alții decât operatorii de salubrizare. Pe de o parte, agențiile de mediu aflate în subordonarea ministerului dau dreptul acestor colectori să colecteze deșeuri de la persoane fizice și de la persoane juridice, iar pe de altă parte ministerul interzice OIREP să finanțeze aceste costuri către colectori. Mai mult de atât, acest aspect a fost criticat și de către Consiliul Concurenței, spunând că ministerul trebuie să stăbilească o nouă reglementare în acest domeniu: “Consiliul Concurentei consideră că activitatea de colectare a deșeurilor de ambalaje de la populație poate fi derulată de mai mulți operatori economici autorizați, nu doar de operatorii de salubritate, pentru a îmbunătăți concurența pe această piață și recomandă modificarea legislației din domeniul gestionării deşeurilor de ambalaje”.
  4. Imposibilitatea stabilirii unor valori a costurilor care privesc derularea de campanii de informare şi educare a publicului; Aceste costuri trebuie să se stabilească în condiții de piață liberă, la valori concurențiale, nu stabilite prin ordin de ministru; Totodată, valorile sunt foarte mari, raportate la tarifele percepute de OIREP către producători (media tarifului OIREP este de 400 lei/t, costuri propuse prin ordin 33 lei/t – 30 lei la UAT și 3 lei la minister);
  5. Reglementarea modului de stabilire a Costului Net, sumele de plată către UAT/ADI, deoarece sunt diferențe majore intre UAT la nivel national. Ca exemplu, Timișoara a stabilit un cost net de 350 lei/t deșeu, iar la Brașov un cost net de 980 lei/t deșeu, iar la Dâmbovița 4.537 lei/t deșeu etc.
  6. Reglementarea modului de selectare și verificare din partea organelor abilitate ale statului (Garda Națională de Mediu, Administrația Fondului pentru Mediu, Poliția Română etc.) a operatorilor economici valorificatori de deșeuri, care funcționează în baza autorizațiilor de mediu emise de către agențiile de mediu și de fapt aceștia nu reciclează, situații constatate în anii precedenți;
  7. Sancționarea UAT care nu implementează măsurile de colectare separată a deșeurilor stabilite prin Legea nr. 211/2011 privind deșeurile (plătește cât arunci, colectarea separată a deșeurilor, realizarea indicatorilor de performanță cu privire la derularea activităților de colectare și sortare a deșeurilor).
  • Ce viziune are Reciclad’OR în legătură cu aceste demersuri oficiale?

În general viziunea Reciclad’OR este una strâns legată de activitatea, planurile, chiar viziunea clienților noștri, cei pentru care, în baza contractului de prestări servicii, îndeplinim obligațiile de reciclare a ambalajelor. 

În linii mari, din perspectiva Reciclad’OR, modificarea actualului cadru juridic va trebui să fie făcuta în așa fel încât să creeze condițiile pentru:

  • Ceșterea gradului de predictibilitate și credibilitate a activității de reciclare a ambalajelor;
  • Simplificarea modului de lucru și eficientizarea costurilor de reciclare;
  • Asigurarea unei tranziții de succes către Economia Circulară.

 

  • Care ar fi scenariile Reciclad’OR pentru următorii zece ani în ceea ce privește această industrie? Care sunt tendințele pieței? Se pot contura strategii pe termen mediu și lung? Se poate schița o prognoză?

 

Ultimele evoluții globale ne-au arătat încă o dată cât de impredictibil ți de fragil poate fi uneori mediul economic și cel social.

Este greu, nu imposibil, a elabora scenarii sau strategii pentru următorii zece ani. Evident, avem un plan pe termen lung, pe care ne dorim să-l împărtășim, să-l discutăm cu industria pe care o deservim, în a doua parte a acestui an, în cadrul unui eveniment organizat de Reciclad’OR. Anunț astfel aici, pentru prima dată public, faptul că echipei noastre i s-a alăturat un nume de calibru al analizei, strategiei și planificării în politicile de mediu – domnul Marius Brînzea. Suntem siguri că, sub “bagheta” atât de experimentată a dânsului, partea de strategie a Reciclad’OR va fi una de trend setter. 

Activitatea de colectare și reciclare a deșeurilor de ambalaje fiind o activitate profund reglementată, are un anumit grad de predictibilitate cel puțin din punct de vedere al obligațiilor legale. La ora actuală se cunosc direcțiile generale în care se îndreaptă activitatea de management a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje în Uniunea Europeană. Aceste direcții se regăsesc în pachetul de legi Directiva Economiei Circulare, Directiva Single-Use Plastic și Pactul Verde European. 

Dacă am vorbi de o tendință generală a pieței putem spune că în următorii ani vom asista la trecerea de la reciclarea cantitativă la reciclarea calitativă ca și condiție fundamentală pentru implementarea economiei circulare.

Fără dar și poate tehnologia va contribui la inovarea modelelor de reciclare sau la îmbunătățirea substanțială a celor existente și va avea un impact direct asupra pozițiilor competitive pe lanțul de aprovizionare.

Creșterea obiectivelor de reciclare, eco-modularea tarifelor de reciclare și modificarea driverilor pieței vor genera schimbări în propoziția de valoare a organizațiilor de transfer de responsabilitate.

Comportamentul consumatorului în relația cu deșeul de ambalaj va suferi anumite modificări, modificări ce vor fi cu atât mai evidente în momentul introducerii sistemului depozit pentru ambalajele de tip PET, sticlă și aluminiu.

În premieră, Reciclad’OR a inițiat o cercetare complexă privind prognoza reciclării ambalajelor în România în orizontul de timp 2021 – 2025.  Cercetarea va analiza toate caracteristicile modelului de reciclare a ambalajelor de la reglementări juridice și impactul tehnologiei până la comportamentul consumatorului iar rezultatele cercetării vor fi puse la dispoziția clienților noștri.

  • Ce impact a avut criza sanitară generată de pandemia Covid-19 asupra acestui tip de business, mai ales că rețeaua HORECA a fost bruiată total?

Fără dar și poate experiența ultimelor luni a fost una extrem de negativă pentru sectorul HoReCa. Fiind vorba de evenimente recente aș putea să evidențiez impactul doar din perspectiva Reciclad’OR. 

O parte dintre clienții Reciclad’OR au ca și piață de desfacere sectorul HoReCa. Astfel, cantitățile de deșeuri de ambalaje pentru care am preluat responsabilitatea de la acești clienți au înregistrat scăderi semnificative în lunile aprilie-mai comparativ cu perioada similară a anului 2019.

Însă în contextul în care o mare parte a partenerilor Reciclad’OR nu au fost afectați de această criză iar portofoliul de clienți s-a dezvoltat considerabil, putem declara că impactul Covid-19 asupra business-ului nostru este unul redus și usor de gestionat.

Nu avem date concrete, însă din estimările analiștilor noștri totalul cantităților de ambalaje introduse pe piața națională în anul 2020 an va înregistra scăderi cu 15% – 20% față de anul precedent.

Din fericire piața de colectare a deșeurilor de ambalaje a funcționat în parametrii rezonabili. În consecință nu vedem o dificultate în atingerea obiectivelor, mai ales prin faptul că am reușit în ultimii doi ani să acoperim întreagă țară la nivel de colectare, având peste 100 de contracte semnate cu companiile specializate, precum și cu ADI-urile/UAT-urile din țară.

  • Există un profil al individului-model, unul care să recicleze corect produsele consumate? Există un tip de consumator perfect? Cum ar trebui să arate acesta din punctul dumneavoastră de vedere? Și, în siajul acestei întrebări, cum modifică acest comportament modul în care persoana respectivă se raportează la cumpărăturile făcute? Este limpede că omul care reciclează produsele achiziționate nu plătește pentru orice, ci alege, selectează și aici, pentru a-și ușura, ulterior, operațiunea de reciclare.

Fără nici un dubiu, nu există un consumator perfect de produse ambalate sau un individ-model în reciclarea ambalajelor devenite deșeuri de ambalaje post-consum. De la bun început trebuie precizat faptul că în România nu au fost identificate legături evidente sau directe între decizia de cumpărare a unui produs ambalat și ușurința reciclării ambalajului acelui produs. Există un comportament distinct al consumatorului vs. achiziția unui produs ambalat și un comportament distinct al consumatorului în relația cu deșeul de ambalaj post-consum. 

În primul caz, fără dar și poate, cei care pot emite judecăți de valoare privind tiparul de achiziție a produsului ambalat sunt departamentele de marketing ale producătorilor sau agențiile de cercetare de piață.  

În al doilea caz, comportamentul vs. deșeul de ambalaj post-consum este atât de divers și variat încât nu putem vorbi de un comportament distinct vs. un anumit tip de deșeu sau altul. Acest comportament este influențat de o multitudine de factori printre care aș menționa: situația de consum (e.g. acasă vs. la plajă),  accesul la infrastructură,  gradul de informare și educare, etc.).  În plus studiile de percepție efectuate în Europa arată de multe ori că ceea ce spun consumatorii nu este neaparat ceea ce fac ei pe termen lung. 

În România înainte de orice discuție referitoare la un individ-model în reciclarea deșeurilor de ambalaje va trebui saă creem un sistem coerent de colectare separată la nivel național și să elaborăm o strategie integrată, unitară și permanentă de comunicare cu consumatorul pentru a îmbunătăți în mod constant comportamentul acestuia.

  • Ce sfaturi aveți pentru părinții hotărâți să-și educe copiii în acest spirit responsabil?

Aici, ca mama implicată, vă pot spune că este remarcabilă ușurința cu care copii înțeleg și respectă regulile de selecție a ceea ce aruncă la gunoi. L-am surprins pe băiețelul meu de trei ani și jumătate certând anumite persoane prezente la noi în vizită, ce aruncau pet-ul la gunoiul menajer, punându-le pe acestea să-l scoată de acolo și să le arunce în coșul cu ambalaje pet. El știe că nu trebuie amestecate ambalajele, știe că nu trebuie să “murdărim” deloc mediul în care trăim. Nu este mult de făcut, ca și părinte, pentru a educa copii noștri în acest spirit al protejării mediului în care trăim. Vă pot asigura că ai noștri copii învață rapid și respectă aceste reguli. Sunt absolut convinsă că generațiile viitoare vor fi foarte atente în a trăi responsabil și vom avea astfel o diminuare foarte mare a poluării cu deșeuri de ambalaje.