Anul trecut, în aceeaşi publicaţie, am scris despre cum ar trebui protejată averea, spunând că a face bani este un lucru, iar a-i păstra este altul. Am enumerat patru aspecte pe care le considerăm de folos în vederea păstrării avuţiei unei persoane în mediul volatil şi impredictibil din prezent.
Anul acesta, am fost tentat să retrimit acelaşi articol, deoarece sfaturile sunt la fel de valabile acum ca şi atunci. Dar există şi o altă ameninţare asupra avuţiei unei persoane: locul unde trăieşti, societatea, sistemul său economic şi legal etc. afectează într-un grad mare punctul până la care poate fi păstrată bogăţia unei persoane şi, poate tot atât de important, măsura în care aceasta se poate bucura de ea. Care este folosul de a fi multimilionar într-o ţară care se dezintegrează încetul cu încetul? Poate mai mult decât orice, măsura în care România reuşeşte sau eşuează, afectează în mod direct mărimea şi sustenabilitatea bogăţiei persoanelor avute şi, nu în ultimul rând, modul în care acestea se pot bucura de ea. România a fost prinsă, în ultimii doi ani, într-o criză economică al cărei sfârşit nu poate fi nici măcar întrevăzut.
Din septembrie 2008, când s-a prăbuşit Lehman şi totul a devenit evident, mai puţin pentru cei orbi, că lumea avea să îşi schimbe radical cursul, România şi guvernele sale nu au făcut absolut nimic pentru a pune la punct un plan anticriză. România ar trebui să îşi separe imediat economia de euro. Guvernul ar trebui să facă tot ce poate pentru a promova folosirea neindexată a RON. Toate licitaţiile pentru achiziţii sau investiţii ar trebui realizate numai în RON, fără posibilitatea de a le indexa la euro sau la orice altă monedă. De ce să fie indexată la euro construcţia unei autostrăzi? Forţa de muncă este românească, cimentul şi asfaltul sunt produse aici, folosindu- se materiale locale de către români.
Chiar şi achiziţia unui echipament importat ar trebui achitată în RON. Sunt convins că ruşii, chinezii şi alţii ar fi bucuroşi să ne asigure linii de swap de monedă pentru astfel de importuri – acest lucru ar trebui să pună presiune concurenţială pe furnizorii occidental dacă vor să rămână competitivi în România. Corolarul punctului de mai sus este acela că România ar trebui să îşi devalorizeze moneda. Nu brusc şi excesiv, ci controlat şi cu moderaţie, ar trebui să dea drumul leului. Este de neînţeles de ce, la aproape doi ani de la criză, leul abia s-a mişcat, dacă nu chiar apreciat! Ajustările monedei reprezintă una dintre modalităţile clasice prin care economiile câştigă competitivitate şi se reechilibrează.
Este adevărat că BNR se va plânge legat de inflaţie – dar inflaţia structurală este ultima noastră grijă când cererea agregată scade în asemenea ritm. Lupta contra inflaţiei înseamnă acum că ducem războiul greşit. Investiţi, investiţi, investiţi! Dar investiţi inteligent şi eficient. Asiguraţi-vă că fiecare leu investit va aduce un beneficiu pe termen lung. Refaceţi infrastructura. Modernizaţi capacităţile energetice. Regândiţi sistemul educaţional. Îmbunătăţiţi sistemul de sănătate. Toate acestea vor asigura României şi cetăţenilor săi o şansă în anii ce vor urma. Aşa cum stau lucrurile acum, cel mai bun lucru pe care îl pot face este să plece în masă.
Clasa politică trebuie să nu rateze oportunitatea de a regândi modul în care sunt furnizate şi plătite serviciile publice. Birocraţia conduce la costuri enorme pentru firme şi cetăţeni deopotrivă. Este adevărat că pensiile trebuie ţinute sub control. Dar a le tăia, aşa cum ar face un copil, de sus până jos, de-a lungul unei linii punctate imaginare, este pur şi simplu stupid. Creşteţi vârsta de pensionare. Spargeţi schemele frauduloase de pensionare (medicală, pentru dizabilităţi etc.).
Taxaţi progresiv pensiile, mai ales pe cele "speciale“. Dar faceţi acest lucru în mod inteligent. Faceţi ca accesarea fondurilor UE să devină o prioritate de securitate naţională. Desigur, nimic din cele de mai sus nu se va implementa. Nu atâta timp cât clasa politică actuală este la putere – indiferent de partid. Şi nu atâta vreme cât elita economică nu trage politicienii la răspundere. Pentru problemele sale, România are de fapt nevoie, în primul şi în primul rând, de o soluţie politică, şi nu economică. Până când nu vor exista condiţiile pentru apariţia unei alternative politice autentice, România va continua pe drumul său dezastruos. Iar aici poate juca un rol-cheie elita noastră economică, dacă nu din alt motiv, măcar din propriul său interes.
Matei Păun, managing partner BAC Investment