Construcția piramidelor egiptene rămâne unul dintre cele mai fascinante mistere ale istoriei. Timp de secole, atât istoricii cât și oamenii obișnuiți s-au întrebat cum de a reușit o civilizație, fără tehnologia de astăzi, să transporte blocuri colosale din piatră, pe distanțe mari, pentru a crea aceste minuni arhitecturale.
Descoperiri recente ale unei echipe internaționale de arheologi par să pună capăt misterului.
Analizând ținuturile din jurul Marii Piramide din Giza, echipa a încercat să ofere o teorie bine argumentată privind modul în care egiptenii antici ar fi putut realiza această performanță remarcabilă.
Potrivit The Brighter Side, pentru a înțelege amploarea provocării, gândiți-vă că Marea Piramidă este construită din peste 2,3 milioane de blocuri de calcar și granit, fiecare cântărind două tone.
„Este o sarcină care și azi ar necesita resurse semnificative și o expertiză inginerească”, spune arheologul Laila Hassan Deci, cum au reușit vechii egipteni?
Cum au fost ridicate blocurile de calcar?
Misterul privind cultura egipteană antică și riturile funerare a pus în circulație diferite teorii ciudate de-a lungul timpului. Piramidele continuă să servească drept mărturie a măreției faraonilor, iar construcția lor rămâne învăluită în mister.
Unii experți au descris un sistem de scripeți, care ar fi existat în Egipt, la sute de ani de la construirea lor. S-a presupus că pietrele erau făcute cu unelte de bronz și transportate în vârf. Cu toate acestea, uneltele și modul în care au fost transportate blocurile de piatră au rămas un mister.
Încă din 1988, profesorul Joseph Davidovits a emis ipoteza conform căreia piramidele au fost turnate din geopolimer reconstituit, un tip de beton antic. El a speculat că amestecul putea fi făcut din calcar, argilă și apă.
Echipa sa a recreat amestecul, producând un bloc de ciment în zece zile. Atât egiptologii, cât și geologii au respins teoria și mulți au încercat să demonstreze că piramidele erau făcute din calcar natural.
Dezbaterea a continuat zeci de ani.
Indiciul care poate răsturna tot ce se știa până acum
Un indiciu ar putea veni chiar din mediu. Echipa de cercetare, printr-o analiză aprofundată a zonei înconjurătoare, presupune că egiptenii au folosit căile navigabile din jurul lor, în special un afluent al Nilului, pentru a transporta pietrele masive în deșert.
Pentru a valida această ipoteză, cercetătorii au trebuit mai întâi să obțină și să studieze mostre de sol din câmpia inundabilă din Giza.
Acest lucru a necesitat săpături la o adâncime impresionantă de 9 metri, dezgropând cinci mostre de sol fosilizate. Aceste probe au fost trimise la un laborator din Franța pentru o analiză cuprinzătoare. S-au căutat semne de polen și vegetație antică originară din Nil, dovezi care ar confirma prezența unei căi navigabile de altădată.
Analiza a evidențiat urme ale Khufu, un afluent antic despre care se crede că a secat în anul 600 î.Hr.
Afluentul Khufu a jucat un rol esențial în transportul blocurilor de piatră
Un studiu publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences” afirmă că fostul peisaj acvatic și nivelurile mai înalte ale râului care existau în urmă cu aproximativ 4.500 de ani au facilitat construcția Complexului Piramidelor din Giza.
Această descoperire nu numai că a confirmat existența afluentului, dar a susținut teoria conform căreia acesta a jucat un rol esențial în transportul plăcilor de piatră, care mai târziu aveau să devină parte integrantă a construcției piramidei.
Fără acest afluent ar fi fost imposibilă construirea piramidelor
Mai mult, cercetarea a scos la iveală un element al biodiversităţii. Echipa a identificat 61 de specii uluitoare de plante, având o imagine mai bună a peisajului egiptean antic. Geograful Hader Sheisha, care a făcut parte din grupul de cercetare, a explicat semnificația acestei descoperiri.
„Fără acest afluent”, a explicat Sheisha, „ar fi fost practic imposibil să se construiască piramidele. A acționat ca o bandă transportoare naturală, ușurând coșmarul logistic al mutării unor astfel de blocuri de piatră uriașe”.
Cercetarea a pornit de la un fragment fascinant de papirus, descoperit în Marea Roșie. Acest document istoric detaliază relatarea unui ofițer numit „Merer”, însărcinat cu transportul de calcar pe Nil, la un șantier din Giza.
„Am fost atât de interesată de acest document pentru că el confirmă că transportul materialelor de construcție necesare piramidei s-a făcut pe apă”, a declarat Sheisha in interviul pentru The New York Times.
„Înțelegerea mediului și a infrastructurii de la acea vreme poate ajuta la descifrarea enigmei construcției piramidelor”, a subliniat ea.