Cunoașteți persoana – este Ioana Petrescu, consiliera primului ministru, care s-a remarcat prin literatura SF-lacrimogenă despre evaziunea fiscală. Nu, nu a recidivat, este prea puțin spus. Dacă Ioana Petrescu și-ar fi trecut la dosar doar o altă încercare patetică de a ne face să plângem pe umărul bietului guvern care trudește din zori până în seară să ne facă viața mai bună în timp ce noi, ca niște copii obraznici și nerecunoscători, ne batem joc de eforturile sale, ei bine atunci nu m-aș fi deranjat să scriu în ultima zi a anului un articol despre domnia sa. Nu, de data aceasta isprava este mai mare și chiar merită să o reținem.

Autoarea a publicat zilele trecute un articol în care invită românii să privească cu încredere unii către alții și către instituțiile statului, deoarece încrederea este esențială pentru bunul mers al societății. Ca și în alte ocazii, articolul Ioanei Petrescu are o tentă științifică, menită să-l facă pe cititorul român – slab educat în general și în ale economiei în special – să plaseze din start eseul autoarei pe alt nivel intelectual decât majoritatea scrierilor din presă. De altfel autoarea este și absolventă de Harvard. Cititorul are în sfârșit impresia că are de-a face cu cineva care știe, cu un specialist serios, nu cu un postac pro-guvernamental.

Pe bune? Hai să vedem ce spune Ioana Petrescu despre factorii care descurajează încrederea dintre indivizi și instituții:

    Care sunt cauzele acestei neîncrederi mari? Economiştii au teorii care explică nivelul de încredere dintr-o ţară. Studiul “Determinants of Trust” scris de Alberto Alesina de la universitatea Harvard si de Eliana La Ferrara de la universitatea Bocconi concluzionează că nivelul de educaţie ridicat, criminalitatea scăzută şi nivelul de inegalitate mic duc la mai multă încredere în cei din jur. De asemenea, migraţia duce la o încredere mai mică, conform unui studiu “Government size and trust” de Eiji Yamamura de la Economics and Econometrics Research Institute din Belgia. Deci, se pare că cetaţenii au mai multă încredere in cei din jurul lor când simt că traiesc într-o societate echitabilă, formează relatii mai stabile pentru că nu migrează şi se simt mai în siguranţă pentru că cei care încalcă legea sunt aspru pedepsiţi. (sublinierea mea)

Nu vi se pare ciudat că un studiu care se numește Government size and trust vorbește despre faptul că migrația duce la scăderea încrederii? Dacă așa ar fi stat lucrurile, nu s-ar fi intitulat el Migration and trust? Mie mi s-a părut ciudat, așa că am căutat și am citit lucrarea lui Eiji Yamamura și, ce să vezi? Nu are nici o legătură cu ce spune Ioana Petrescu. După cum aflăm chiar din titlu, economistul japonez contribuie la o literatură destul de extinsă care stabilește că mărimea statului influențează negativ bunăstarea societății. Dar să nu mai vorbesc eu în locul lui, fiindcă altminteri o să mă suspectați că sunt Ioana Petrescu 2, să-i dau chiar lui cuvântul:

    Această lucrare analizează măsura în care guvernul influențează nivelul general al încrederii, un element benefic pentru derularea activității economice… Am demonstrat că mărimea guvernului nu este asociată cu nivelul încrederii în ceea ce privește persoanele care nu lucrează, dar că ea este asociată în sens negativ cu nivelul încrederii angajaților. Aceasta sugerează că povara birocratică derivată din existența unui stat mare afectează viața lucrătorilor. Pe de altă parte, persoanele care nu lucrează nu percep corupția cauzată de un stat mare, astfel încât nivelul lor de încredere nu este influențat. Mai mult, în ceea ce-i privește pe lucrători, mărimea statului are un efect negativ și mai mare dacă ținem cont de domeniul de activitate al acestora. Ceea ce mă face să susțin că: unele industrii constau din grupuri speciale de interese care beneficiază de pe urma măsurilor guvernului. Așadar, efectul mărimii statului este variabil, în funcție de domeniul de activitate…

    Principala contribuție a prezentei lucrări este aceea de a demonstra că există un efect indirect negativ al mărimii statului asupra activității economice.

Concluzie

Ați înțeles? Nu are nici o legătură cu migrația, are legătură cu statul. Am impresia că Ioana Petrescu s-a aventurat să scrie fără să citească. Mi-e greu să cred că a citit articolul lui Yamamura, dar a trecut sub tăcere faptul că încrederea depinde de nivelul corupției asociat cu funcționarea statului – din motive lesne de înțeles, doar este consilierul statului. Nu a obligat-o nimeni să pună referințe academice într-un articol publicat în presă. Nu a obligat-o nimeni să amintească de Yamamura. Putea să găsească o duzină de alte articole care nu fac referire la rolul statului. Dar pentru un motiv doar de domnia sa știut, nu a făcut-o. A decis că este cazul să amintească de Yamamura. Adică să vorbească de funie în casa spânzuratului. Ceea ce mă face să cred că practic nu a citit acest articol.

Nu am verificat celelalte referințe din articol, s-ar putea să mai găsim surprize.

Acum, revenind la lucruri mai serioase, ideea lui Yamamura s-ar aplica binișor României. Țara noastră are cam cel mai mare nivel al corupției din Europa. Potrivit Corruption Perceptions Index 2013, România nu este întrecută decât de Bulgaria la nivelul coruptiei. Polonia – cu care chipurile tigrul Europei de Est vrea să concureze, ha, ha, ha! – se află pe locul 38 în clasament, noi abia pe 69 – nota bene, în scădere 3 locuri față de poziția deținută în clasamentul din 2012! România are un stat mare, a cărui birocrație ne împovărează viața zi de zi, în cele mai mici aspecte ale ei. România are una din cele mai mari poveri fiscale din lume, ceea ce îi determină pe indivizi să lucreze în economia subterană, să constituie firme de familie, să își angajeze rudele. Dacă nu ar proceda așa atunci activitatea le-ar fi demascată și veniturile le-ar fi crunt confiscată. Toate acestea vorbesc despre nivelul de încredere din societatea românească.

Despre guvern nu mai vorbesc. Ce încredere să ai într-un guvern care îți spune că nu va crește impozitele dar după câteva luni anunță mari modificări de accize și noi taxe? Ce încredere să ai când același guvern îți spune că noile taxe sunt menite să salveze țara din… deflație? Ce încredere să ai în cineva care vorbește despre încredere dar demonstrează prin ceea ce spune că nu poți să ai încredere?!

Într-un singur lucru am încredere: în incapacitatea celor care conduc România de a guverna spre binele societății. Să privim cu încredere anul care vine, sunt convins că penibilul va atinge noi culmi în actul de guvernare și în discursurile propagandistice.
SURSA: www.logec.ro