Piața de capital este dominată, în prezent, de sentimente. Investitorii speriați de o posibilă reintrare în recesiune a economiilor vând fără discernământ orice acțiune. Sigur, au și motive. Nimeni nu a uitat prăbușirile teribile din 2007-2008, drept pentru care acum suflă și în iaurt.
Bursa este, în mod normal, oglinda care prevestește mersul economiei. La noi, cotațiile s-au prăbușit în 2008, iar economia a urmat-o în 2009. Dar acum nu pare să mai prezică nimic.
La nivel internațional, dacă numărul de noi locuri de muncă este mai mic decât așteptările, cotațiile scad. Dacă șeful Băncii Centrale Europene spune că nu este dispus să cumpere pera multe obligațiuni emise de Spania sau Italia, bursele se prăbușesc. Dacă Angela Merkel se strâmbă la Nicolas Sarkozy, acțiunile pierd instantaneu din valoare. Iar bursa de la  București le urmează repede pe cele din statele dezvoltate.
Și reciproca este valabilă. Dacă presa scrie că site-urile de social media sunt cele mai căutate pe internet, atunci toată lumea vrea să cumpere indiferent la ce preț. Dacă apar zvonuri că un investitor vrea să achiziționeze o companie, majoritatea începe să achiziționeze indiferent de ce pierderi are respectiva firmă.
Intrepretările mișcărilor sunt, de asemenea, aberante. Dacă bursa a pierdut „miliarde” din capitalizarea (adică din valoarea tuturor acțiunilor listate, indiferent dacă sunt libere la tranzacționare sau nu) înseamnă că investitorii au pierdut acei bani. Sigur, și dacă evaluarea a crescut se spune că acționarii s-au îmbogățit cu respectiva suma. Chiar dacă pierderea sau profitul unui investitor sunt realmente pierderi sau câștig doar atunci când sunt „marcate”, adică o tranzacție de vânzare este efectuată, iar investitorul nu se mai află în posesia acțiunilor.
Mișcările negative se fac în detrimentul companiilor. Scăderile sunt emoționale, dar imaginea companiei pierde în mod real. O companie care se află în negocieri cu un posibil partener și scade brusc la bursă se va afla în dificultate în cadrul discuțiilor.
Bursa ajunge, astfel, să fie văzută negativ de către companii. De ce s-ar mai lista dacă ajunge la mâna investitorilor în privința evaluării? Finanțarea ieftină de la bursă este „compensată” de o posibilă publicitate defavorabilă. Fără să mai luăm în calcul un eșec al ofertei publice…
Nimeni nu poate opri un investitor sau mai mulți să vândă sau să cumpere. Ar fi însă necesară o abordare realistă a acestor mișcări. Atât din partea brokerilor și analiștilor, cât și din partea presei. „Senzaționalul” și „spectaculosul” nu ajută pe nimeni din piață, nici măcar în perioadele de creștere (pentru că duce la așteptări mult prea mari din partea investitorilor). Se pare, însă, că nici realiști și calmi nu mai putem fi.