Foarte pe scurt, filiala locală a Turk Barter – cu afaceri globale de peste 300 mil. de euro în 2011, la un portofoliu intermediat de peste 2 mld. de euro -, propune firmelor româneşti să se finanţeze din propriile lor resurse, printr-un sistem non-cash, un fel de bursă de mărfuri în sistem barter (la schimb).
Păstrând comparația cu bursa, vânzările şi cumpărările pe această „Piaţă Comună Barter“ – după cum se exprimă Mehmet Sumeroglu, preşedinte şi CEO al Turk Barter România -, se fac indexate în lei, iar ca mijloc de plată se foloseşte cecul Barter. „Nu aveţi nevoie de bani“, e categoric Sumeroglu, explicând că firma pe care o conduce oferă societăţilor posibilitatea de a-şi cumpăra „orice necesitate“ cu ce le-a rămas în stoc sau cu ce produc, fără să umble la cash sau la contul bancar. Şi mai pe înţelesul tuturor, „schimbi doar căciulile“, spune el zâmbind, „e un troc, dacă vreţi, dar nu e neapărat bilateral, şi asta face diferit sistemul nostru de altele“.
De exemplu, un producător de cizme de cauciuc are nevoie de computere, dar furnizorul de IT nu are ce face cu marfa lui. Aici intervine Turk Barter: „cizmarul primeşte calculatoarele, iar noi acoperim nevoile firmei de IT (asigurare, transport, mentenaţă…), printr-un alt client. Cizmarul rămâne dator sistemului Barter, iar marfa lui poate să ajungă la o firmă din agricultură. Şi aşa s-a încheiat tranzacţia“, explică Mehmet Sumeroglu cum funcţionează acest business.
Atenţie, însă – nu oricine are acces la platformă, ci doar firmele care se înscriu şi sunt acceptate să devină membre; deocamdată – „până nu avem un portofoliu funcţional în România“ -, nu este percepută nicio taxă de intrare (la nivel internaţional, taxa e de circa 800 de euro pe an).
Odată intrat în sistem „a doua zi eşti cunoscut de toţi cei peste 6.500 de membri şi poţi face tranzacţii cu oricare dintre ei. Zilnic, intră între 2.500 şi 4.500 de cereri şi oferte noi“, spune CEO-ul din România. În spatele acestei afaceri există un sistem tehnologic performant, care rulează pe 11 servere. Aparent, „e un business simplu“, face o paranteză Sumeroglu, dar „schimbul de căciuli devine foarte complex la un moment dat; un furnizor poate să ia ceva de la o firmă, dar în schimb poate să dea marfă la 10. Imaginaţi-vă 10 firme care încep să facă tranzacţii între ele şi deja avem o pânză de păianjen“.
O chestiune de nevoi
Dar reuşeşte sistemul Barter să stârnească interesul mediului de afaceri românesc? „De voie, de nevoie, da“, răspunde scurt Sumeroglu, explicând că acest model de business pare potrivit ca o mănuşă pentru vremurile actuale, când la tot pasul sunt firme care au nevoie urgentă de cash pentru plata salariilor sau a chiriei, iar banca nu le dă o linie de finanţare, pentru că indicatorii financiari nu arată suficient de bine. Şi să nu uităm nici de firmele care au ajuns să aibă probleme pentru că gradul de neîncasare a facturilor creşte de la o lună la alta.
Domeniile „locomotivă, mari mân­cătoare de bartere“, sunt construcţiile (mai ales), turismul, asigurările şi media. „Să zicem că eşti un dezvoltator imobiliar şi că ai o construcţie neterminată, băncile nu-ţi mai dau credite şi nu mai ai cu ce să cumperi materii prime să termini clădirea“,  propune managerul un exerciţiu de imaginaţie. O situaţie uşor de găsit în vremurile actuale în România – numai în Bucureşti, vezi la fiecare colţ de stradă o structură de clădire lăsată neterminată sau un proiect rezidenţial nevândut.
„Noi, în sistem barter, cumpărăm de la tine sau punem ipotecă pe câteva apartamente, şi în schimbul lor îţi dăm materie primă să termini ce-ai început“. De altfel, tranzacții de tipul acesta în imobiliare s-au întâmplat deja – în noiembrie 2009, dezvoltatorii proiectului UpGround din Pipera au cedat, printr-un acord de tip barter, 60 de apartamente catre firma Lufin Construct, unul dintre constructorii ansamblului rezidenţial. Tot troc, dar alt domeniu: lui George Butunoiu, cunoscutul head hunter local, un client i-a oferit trei maşini de teren în loc de 45.000 euro, cât costau serviciile de recrutare pe care i le oferise. „Explicaţia a fost simplă: Nu am bani“, spune Butunoiu.
O soluţie la ordinea zilei în ţările vest-europene – indiferent că e criză sau nu – barterul este destul de puţin utilizat în România, din moment ce firmele de profil pot fi numărate pe degete (printre ele şi Euro Barter Business România sau BarterPedia). Dar Mehmet Sumeroglu e optimist și crede că va avea tot mai mult de lucru. Are şi motive: a trecut mai puţin de jumătate de an de la lansarea Turk Barter în România, şi „aşteptările ne‑au fost depăşite“.
Totuşi, „mergem, deocamdată, cu frâna de mână trasă, nu accelerăm pentru că nu vom putea gestiona, într-un timp foarte scurt, un portofoliu mare de clienţi“. Planul pentru 2012 : o cifră de afaceri de cel puţin 10 mil. de euro, 500 de clienţi şi o valoarea a portofoliului pe care Sumeroglu o estimează la peste 50 mil. de euro. Dincolo de planuri „pe hârtie“, managerul spune că deja a făcut paşi concreţi în setarea afacerii în România. Adică, are 80 de membri în sistemul Barter şi lucrează la mai multe tranzacţii care „sunt foarte aproape să se finalizeze. De exemplu, avem de luat 100 de apartamente de la o companie, în schimb îi dăm materiale pentru o construcţie. Ar fi prima tranzacţie pe piaţa locală, în valoare de vreo 7,5 mil. de euro, pe care încercăm să o încheiem în următoarele două luni“; comisionul încasat de Turk Barter e de 5% din orice tranzacţie.
În altă ordine de idei, Mehmet Sumeroglu spune că nu-i uşor să identifici companiile care au probleme strict de lichiditate, nu şi de model de business. Dar asta e altă chestiune de detalii şi de ce se ascunde în spatele lor.
Cu ce te ajută barterul?
– obţii produse sau servicii de care ai nevoie, dând la schimb propriile tale produse/servicii
– îți valorifici capacităţile excedentare
– îţi deblochează creanţele de la un client rău-platnic
– ai posibilitatea să-ţi achiziţionezi bunuri/servicii, fără să consumi resurse interne
– poţi descoperi pieţe de desfacere noi, care să te ajute să-ţi creşti afacerile
 – te ajută să-ţi eficientizezi afacerea, dacă ai probleme cu cash flow-ul sau dacă eşti la început de drum.
Un client mi-a dat trei ma­șini în schimbul a 45.000 euro, cât costau serviciile de recrutare. Nu a avut bani. George Butunoiu, head hunter