Totul icepe cu gasirea citorva anunturi din ziare si continua cu citeva negocieri telefonice. „Am probleme cu o datorie foarte mare: 18 miliarde datorie la stat, si am auzit ca ma puteti ajuta”, il abordez la telefon. „Cunoasteti, cred, ca e vorba de un comision”, mi se raspunde. „Cum sa nu. Dar vreau sa trecem mai repede la treaba, Garda Financiara a deja e urmele mele si vreau sa ma gaseasca curat”. „Ce fel de afaceri faceti? Alcool? Carne?”. „Petrol. Vreau ca totul sa mearga ata si sa scap definitiv, fara nici un fel de icurcaturi”. „Nici o problema. Cine va cumpara firma nu poate fi gasit.” Cam atit pentru moment.
Citeva zile mai tirziu, cu o masina imprumutata si pozind itr-un om de afaceri bacauan, ma prezint la negocieri. Sunt fata i fata, itr-un bar din Cluj, cu omul care ma va scapa de datorii.
Primele minute ale itilnirii m-au descurajat: am i fata un tinar de 25-26 de ani, zimbitor, gata sa-mi asculte necazul. „Ma iertati, spun, parca am vorbit la telefon cu alcineva…” Zimbeste din nou: „Va deranjeaza ca sunt atit de tinar?” „Voiam pe cineva cu experienta, nu unul care sa ivete meserie de la mine”.
Privirea albastra a blondului ma fixeaza cu repros: „Fac lucrul asta de multa vreme si pina acum toti au fost multumiti. Spuneti-mi despre ce e vorba”. A