Sistemul real presupune stabilirea venitului net ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente deductibile. In consecinta, sistemul real ia in considerare cheltuielile efectuate de contribuabil pentru realizarea venitului (in cazul nostru venit din drepturi de autor). Normele de aplicare a Ordonantei nr. 73/1999 (OG nr. 73/1999) stabilesc care sunt cheltuielile admise la deducere; dupa cum am amintit insa, aceasta ordonanta va iesi din vigoare, fiind de asteptat ca prin noile norme de
Sistemul real presupune stabilirea venitului net ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente deductibile. In consecinta, sistemul real ia in considerare cheltuielile efectuate de contribuabil pentru realizarea venitului (in cazul nostru venit din drepturi de autor). Normele de aplicare a Ordonantei nr. 73/1999 (OG nr. 73/1999) stabilesc care sunt cheltuielile admise la deducere; dupa cum am amintit insa, aceasta ordonanta va iesi din vigoare, fiind de asteptat ca prin noile norme de aplicare a Ordonantei nr. 7/2001 (OG nr. 7/2001), care urmeaza sa fie adoptate, sa se reia atat enumerarea cat si regulile dupa care cheltuielile sunt considerate deductibile. Pana atunci insa ne vom ghida dupa dispozitiile normelor de aplicare a OG nr. 73 (inca in vigoare), care enumera exemplificativ urmatoarele tipuri de cheltuieli admise la deducere (am selectat doar acele cheltuieli care ar interesa domeniul drepturilor de autor):
– cheltuielile cu materiale consumabile si obiecte de inventar;
– chiria aferenta spatiului in care se desfasoara activitatea, cea aferenta utilajelor si altor instalatii utilizate in desfasurarea activitatii, in baza unui contract de inchiriere;
– cheltuielile cu reclama si publicitatea;
– cheltuielile postale si taxele de telecomunicatii;
– cheltuielile cu energia si apa;
– cheltuielile cu impozitele, taxele – altele decat impozitul pe venit;
– cheltuielile reprezentand contributiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, asociatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
– cheltuielile cu amortizarea, in conformitate cu reglementarile in vigoare;
– cheltuielile privind operatiunile de leasing operational si financiar;
– alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
Cheltuielile aferente bunurilor cu utilizare mixta (adica cele folosite atat in interes personal cat si in interesul activitatii pentru care se calculeaza impozitul pe venit) sunt cheltuieli deductibile in limita unui plafon.
Nu am enumerat toate cheltuielile considerate deductibile, deoarece acestea se regasesc in textul normelor de aplicare a OG nr. 73, aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Vom preciza insa ce cheltuieli sunt considerate nedeductibile, in lumina art. 16 din OG nr. 7, cu mentiunea ca si in acest caz le-am selectat pe cele mai relevante pentru contribuabilii care obtin venituri din drepturi de autor:
– amenzile, majorarile de intarziere si penalitatile, altele decat cele de natura contractuala;
– donatiile de orice fel;
– cheltuielile pentru protocol care depasesc limita de 0,25% din suma reprezentand venitul brut minus cheltuielile deductibile (cu exceptia celor de protocol);
– ratele aferente creditelor angajate;
– dobanzile aferente creditelor angajate pentru achizitionarea de imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe, in cazul in care dobanda este cuprinsa in valoarea de intrare a imobilizarilor corporale, potrivit prevederilor legale;
– cheltuielile de achizitionare a bunurilor si a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar.
Calculul impozitului in sistem real presupune tinerea contabilitatii in partida simpla. In acest caz, impozitul se determina prin scaderea din venitul brut a cheltuielilor considerate deductibile; contribuabilii au obligatia, potrivit art. 66 din OG nr. 7, sa efectueze in timpul anului, trimestrial, plati anticipate de impozit. Platile anticipate se stabilesc de organul fiscal pe raza caruia se afla sursa de venit, pe fiecare categorie de venit si loc de realizare, luandu-se ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat in anul precedent. Platile anticipate se efectueaza in patru rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Sistemul forfetar de impunere, presupune deducerea din venitul brut a unei cote fixe de cheltuieli de 25% aplicata asupra venitului brut, precum si a contributiilor obligatorii stabilite potrivit legii. In cazul operelor monumentale, cota de cheltuieli deductibile este de 40%.
Intai de toate vom remarca faptul ca, fata de OG nr. 73 care nu admitea deducerea contributiilor obligatorii in cazul folosirii sistemului forfetar, actuala reglementare (art. 18 alin. 2 din OG nr. 7) permite acest lucru. Singura contributie obligatorie este insa cea de 7% reprezentand asigurari sociale de sanatate, ramanand de discutat daca nu s-ar fi impus totusi admiterea deducerii si pentru cazul asigurarii facultative la sistemul asigurarilor sociale de stat. Se stie ca, potrivit Legii nr. 19/2000, veniturile din drepturi de proprietate intelectuala nu intra in sfera de aplicare a contributiei pentru asigurarile sociale de stat. Totusi, contribuabilii care obtin venituri din proprietate intelectuala se pot asigura facultativ la acest sistem, urmand sa incheie in acest sens un contract de asigurari sociale; prin urmare, era de asteptat (pentru incurajarea acestor tipuri de asigurari facultative) ca legiuitorul sa admita deducerea si acestor cheltuieli.
Spre deosebire de sistemul real, contribuabilii datoreaza in timpul anului un impozit stabilit prin retinerea la sursa a unei cote de 15% aplicata asupra venitului brut, fara sa se tina cont in momentul platii, de deducerile precizate mai sus. Acestea urmeaza sa fie luate in considerare abia la calculul impozitului final stabilit pe baza declaratiei anuale de venit global.
Comparand cele doua sisteme putem observa ca, in principiu, sistemul real de determinare a impozitului pe venit avantajeaza persoanele care inregistreaza cheltuieli mari pentru realizarea veniturilor, mai mari decat cotele admise la deducere in cazul sistemului forfetar. De asemenea, acest sistem permite deducerea unor cheltuieli cum sunt cele cu chiria sau intretinerea spatiului in care se desfasoara activitatea ori cheltuieli cu diverse bunuri achizitionate pentru desfasurarea activitatii (calculator, carti, materiale consumabile etc.). Dezavantajul il constituie, desigur, necesitatea tinerii contabilitatii in partida simpla, ceea ce implica printre altele si angajarea unui contabil (chiar daca nu in toate cazurile). Sistemul forfetar poate avantaja persoanele care nu cheltuiesc pentru realizarea venitului mai mult decat cotele admise la deducere insa are dezavantajul ca deducerile sunt acordate efectiv abia in momentul stabilirii impozitului anual. De asemenea, acest sistem nu permite deducerea unor cheltuieli cu achizitionarea materialelor necesare desfasurarii activitatii, sau a cheltuielilor cu sediul in care isi desfasoara activitatea contribuabilul, fiind de presupus ca aceste sume sunt incluse in deducerea fixa de 25%.
Depunerea optiunii pentru sistemul real
In cazul in care contribuabilul nu-si exprima optiunea, se considera ca a optat pentru sistemul forfetar.
Optiunea pentru sistemul real se face pe baza de cerere scrisa adresata organului fiscal pana la data de 31 ianuarie a anului fiscal sau o data cu depunerea declaratiei privind venitul estimat. Optiunea este obligatorie pe perioada anului fiscal.
Pentru contribuabilii care incep activitatea in cursul anului fiscal, optiunea se face odata cu declaratia referitoare la venitul estimat a se realiza in anul fiscal, declaratie care se depune in termen de 15 zile de la data inceperii activitatii. Fac exceptie de la obligatia de a depune aceasta declaratie contribuabilii care realizeaza venituri pentru care impozitul se percepe prin retinere la sursa.