Pe lângă ploșnița obișnuită, Cimex lectularius, care și-a făcut apariția în emisfera nordică, există acum și o ”rudă apropiată” a sa, ploșnița tropicală, Cimex hemipterus, observată mai ales în regiunile temperate.

Ploșnițele tropicale au apărut în Statele Unite, Suedia, Italia, Norvegia, Finlanda, China, Japonia, Franța, Europa Centrală, Spania și „chiar și în Rusia, ceea ce ar fi fost cândva de neconceput”, spune profesorul Johnathan Lee, de la Universitatea din California, citat de Popsci.

Ploșnițele din casă. Versiunea tropicală a devenit rezistentă la multe pesticide standard

Ploșnițele sunt insecte mici, plate, de culoare maro. Deși au dimensiuni reduse, mușcătura lor este destul de periculoasă. Poate provoca mâncărime, iritații cutanate și disconfort la nivelul pielii.

Din nefericire, după ce intră în casele oamenilor, se ascund prin covoare și saltele. Ploșnițele lasă în urma lor pete mici de sânge și fecale pe lenjeria de pat sau pe pielea oamenilor. Uneori, infestarea cu ploșnițe poate fi însoțită de un miros neplăcut, emis de secrețiile lor.

Ca și în cazul ploșniței obișnuite, versiunea tropicală a devenit rezistentă la multe pesticide standard.

Ploșnițele pot supraviețui un an sau mai mult fără să se hrănească

Ploșnițele pot supraviețui un an sau mai mult fără să se hrănească. Având o dimensiune similară cu a semințelor de măr, ploșnițele se strâng în mici crăpături ale pereților sau în îmbinările cadrelor de pat, în timpul zilei, târându-se noaptea, atrase de dioxidul de carbon expirat de un dormitor, de căldura corpului și de mirosul pielii.

Un inamic foarte rezistent

Până acum, din păcate, s-a dovedit rezistența ploșnițelor în fața majorității insecticidelor, inclusiv organoclorurate, organofosfați, carbamați, neonicotinoizi, arilpiroli și piretroizi.

Unele tipuri de ploșnițe tolerează doze de pesticid care sunt și de mii de ori mai mari decât cele care obișnuiau să le omoare constant.

Ploșnițele rezistente fie au dezvoltat mutații genetice, care împiedică pesticidele să se lege eficient de celulele lor, fie produc enzime care descompun rapid toxinele din corpul lor.

Cercetătorii vor să le combată folosind înțelepciunea tradițională

Pentru a lupta cu acest inamic, cercetătorii s-au inspirat din înțelepciunea tradițională. În regiunea balcanică, proprietarii de case obișnuiau să răspândească frunzele unei plante de fasole (Phaseolus vulgaris L.) în jurul patului. Frunzele au cârlige minuscule pe suprafața lor care pot prinde insectele. Recent, un om de știință de la Universitatea din California, a creat un „insecticid fizic” sub forma unui material sintetic, care prezintă microstructuri curbate ascuțite, imitându-le pe cele de pe frunzele de fasole.

Acestea înțeapă ireversibil picioarele ploșnițelor, scrie Catherine Loudon de la UC Irvine într-o lucrare din 2022. „Ploșnițele nu pot scăpa odată ce sunt străpunse”, explică ea.

Deși sunt eficiente, metodele nechimice tind să funcționeze lent. „Este obișnuit ca o eliminare să dureze una până la două sau chiar trei luni”, spune Changlu Wang, entomolog la Universitatea Rutgers din New Jersey. Între timp, oamenii trebuie să locuiască în continuare în cartierele infestate.

Uleiurile esențiale pot respinge ploșnițele

Alte abordări recente se inspiră din natură. Astfel, oamenii de știință au descoperit că uleiurile esențiale pot respinge ploșnițele. Cu toate acestea, efectul este mai mult temporar. Pe de altă parte, anumiți spori fungici funcționează permanent. „Practic, sporii intră în corpul ploșniței și o omoară”, spune Wang.