In Uniunea Europeana asistam pentru prima oara la discutii privitoare la iesirea din zona euro a acelor state cu situatii economice precare. In timp ce tari ca Romania si Bulgaria asteapta sa fie primite in Schengen, Franta reinstaureaza controale temporare la frontiera datorita fluxului migrator.
In plan national, Romania se confrunta cu o criza social-politica de amploare, in care pare ca exista doar negative, in alb si negru, ale unei lumi prea agitate ca sa poata fi inteleasa. Parca si mai ingrijorator, singura pata de culoare, de reconciliere, a acestei societati divizate se regaseste in nemultumirea fata de clasa politica actuala, de sistemul politic in sine. Articole si comentarii alarmante despre dramele provocate de criza (in genere, nici nu mai conteaza ce fel de criza) alcatuiesc imaginea Sfarsitului, redat printr-o aparenta ireconciliere la toate nivelurile societale. Dar ce se sfarseste? Si oare chiar se sfarseste?
Din departare, despre succesiunea de negative – unele mai serioase iar altele de-a dreptul caricaturale – se vorbeste in termeni gravi. Asta cel putin in media internationala, si ea pana la urma o camera a ecourilor aceluiasi peisaj. Si se pune problema investitiilor – a credibilitatii unui stat, a incertitudinii sistemice, a riscului de tara…toate intr-un mediu global afectat de criza.
La inceputul lui august, unul dintre marii jucatori pe pietele financiare, Louis M. Bacon spunea intr-un interviu cu New York Times ca politicul e prea implicat in economie, in piata. Se referea la Europa in general adaugand ca este “uimitor cat de mult conteaza decizia unui singur om, a Angelei Merkel, pentru pietele financiare”. Drept urmare, Bacon anunta ca a returnat investitorilor 2 miliarde de dolari (25% din portofoliul pe care-l administreaza).
Citind asa ceva, e imposibil sa nu te gandesti cat de tragic e totul – daca e imposibil sa administrezi investitii datorita instabilitatii datorate crizei politice de la nivelul zonei euro, cum ar fi sa calculezi riscul asociat crizei politice de la Bucuresti?
Si totusi… Cum bine spune George Friedman in comentariul sau “Piete financiare, Politica si Noua Realitate”, deciziile politice care modeleaza realitatile economice sunt predictibile. “Merkel nu ia decizii fara sa fie influentata de forte impersonale” care afecteaza realitatile societatii si daca le intelegi, atunci poti previziona comportamentul politicienilor si evolutia pietei. De asemenea, Friedman arata pe larg si elementele, factorii geopolitici care nu numai ca influenteaza procesul decizional de la Berlin (sau din Uniunea Europeana in general), dar creaza realitatea unui alt mediu investitional in care statul national este actorul principal, diferit de cel existent in 1991-2008, perioada de crestere a pietelor financiare.
In concluzie, riscul politic devine elementul esential al calculului riscului aferent investitiilor. Matematica va trebui sa fie lasata insa in plan secundar – metodele cantitative, atat de utile brokerilor devin insuficiente. Economistul britanic John Kay scria saptamana trecuta in Financial Times tocmai despre alternativa naratiunii la teoria probabilitatilor, matematica procesului decizional. Exprimarea subiectiva a realitatilor, prin actul narativ, contrabalanseaza astazi analiza cantitativa cu ajutorul probabilitatilor (si ele afectate de subiectivism). Kay atrage atentia ca naratiunea e problematica pentru ca “suntem predispusi sa gasim dovezi pentru a confirma ceea ce deja credem”.
Dramele politice sunt importante pe piata financiara si sperie mai mult ca oricand. Regulile dinainte de 2008 s-au schimbat insa omul, nucleul oricarui sistem, a ramas acelasi. Esenta umana defineste politica si mediul economico-social. Relatiile umane sunt pana la urma cele care descopera, inventeaza “calea corecta” si regulile sociale. Incertitudinea se termina acolo unde se inteleg constrangerile care stau la baza comportamentului oricarui om politic.
Procesul de intelegere e dificil, mai ales intr-un mediu in care evenimentele sunt in desfasurare….si pana la urma, datorita subiectivitatii si individualitatii acestui proces, totul este un pariu calculat. Pentru ca exista si culori, nu doar alb si negru.
Cum schimbă criza investițiile?
14 august 2012, 11:17
Ultima modificare în 14 august 2012, 14:17
Incepand cu anul 2008 criza a inceput sa fie, pe rand, trasatura preponderenta a sectorului financiar, a economiei, a politicului. Amorfa, cu potential letal, a modificat normalitatea si a dat nastere unei anxietati sistemice.
Etichete:
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Știri de ultimă oră
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- PROBLEME: Economia se afundă într-un cerc vicios, din care nici FMI nu ne scoate
- RECESIUNE cruntă în Grecia
- Chinezii pun stăpânire pe Siberia. Rusia contraatacă
- Semnal de ALARMĂ: Taxa pe tranzacţii financiare, gată să lovească Europa până la finele anului
- Sistemele de frânare automată, obligatorii din 2014
- BNR acţionează toate pârghiile pentru a ţine cursul jos. Vezi ce strategie adoptă
- Termenul fezabil pentru ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă este 30 iunie 2013
- Hidroelectrica va câştiga suplimentar 150 milioane euro, în urma renegocierii contractului cu Alro
- IKEA vrea să construiască hoteluri și cămine pentru studenți
- O bancă europeană SE PRĂBUȘEȘTE la bursă