În cursul zilei de ieri, Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență a decis că restaurantele, cafenelele, cinematografele, teatrele, sălile de spectacol din București se închid. La scurt timp, a apărut pe Facebook un tabelaș cu o statistică referitoare la incidența cazurilor de COVID pe domenii. HORECA era ultimul.

Întrebarea, de altfel legimită și pe care oricine și-a pus-o ieri, este: De ce se închid restaurantele dacă acolo este numărul de cazuri cel mai mic? 

Mai întâi, să vedem de ce este importantă o astfel de întrebare:

  1. Imprevizibilitatea deciziei. Aseară, o grămadă de patroni de restaurante au aflat că azi trebuie să pună lacătul. Unii, poate chiar toți, își cumpăraseră marfa care, în acest domeniu, este perisabilă. Bătaie de joc la adresa unor oameni care fac, până la urmă, fac investiții într-un business și care plătesc salarii și impozite.
  2. Oameni trimiși în șomaj. Aceiași patroni de restaurante au fost nevoiți să-și anunțe angajații că trebuie să-i trimită în șomaj tehnic: pentru o săptămână, două? Trei luni? Nu se știe. Mai vedem.

Până la urmă, aceste aspecte ar fi cea mai mică problemă dacă decizia de a închide restaurantele ar duce la o scădere a numărului de cazuri. Ai zice: Chiar dacă ne afectează această decizie, măcar merită, pentru că scade numărul de cazuri. Dar nu, nu va fi așa, din simplul motiv ca nu acolo sunt focarele.

De ce s-au închis tocmai restaurantele dacă nu acolo e COVID? 

Focarele sunt în azilele de bătrâni, adică în locuri care, teoretic, sunt sub asistență medicală și care ar trebui să fie niște medii cât de cât sterile.

Buun. Acestea fiind zise, rămânem cu întrebarea: De ce s-au închis tocmai restaurantele dacă nu acolo e COVID?

Ideea e așa: Există un document, o lege, numiți-l protocol, mecanism, cum vreți, care prevede că „atunci când rata de infectare cumulată în ultimele 14 zile depășește 1,5 la 1000 se iau astfel de măsuri.”

Adică, mai precis, protocolul ăsta e ca un algoritm: A ajuns rata de infectare la 1,5 la mie? Gata, închidem restaurantele! Păi nu acolo e incidența mare de cazuri. Nu contează, așa e mecanismul.

 

Art. 6 – În condiţiile art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020, cu modificările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri: 1. activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfăşoară activităţi de preparare, comercializare şi consum al produselor alimentare şi/sau băuturilor alcoolice şi nealcoolice, de tipul restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, este permisă în judeţele/municipiul Bucureşti unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori. 2. activitatea restaurantelor şi a cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unităţi de cazare este permisă în judeţele/municipiul Bucureşti unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală de 1,5/1.000 de locuitori. 3. activitatea restaurantelor şi a cafenelelor din interiorul hotelurilor, pensiunilor sau altor unităţi de cazare este permisă doar pentru clienţii cazaţi în hotel, în judeţele/municipiul Bucureşti în care incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile depăşeşte pragul de 1,5/1.000 de locuitori. 4. comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă din judeţele unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori pot decide restricţionarea sau închiderea într-o localitate din zona de competenţă a activităţii operatorilor economici prevăzuţi la pct. 1 şi 2, dacă incidenţa cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menţionată, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori. 5. comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă din judeţele unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori pot decide reluarea activităţii operatorilor economici prevăzuţi la pct. 1, dintr-o localitate situată în zona de competenţă, dacă incidenţa cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menţionată, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori.

Deci, conform acestui protocol, acestui paragraf din lege, dacă se ajunge la pragul de 1,5 la mie se decide închiderea restaurantelor. Nu contează dacă incidența cazurilor e mică.

O lege care prevede un protocol impersonal are hotărăște soarta oamenilor, fără să ia în calcul absolut nimic în plus. Fără să ia în calcul că mii de oameni pot fi trimiși în șomaj degeaba și fără să ia în calcul nici măcar că aplicarea ei este total ineficientă.

Pentru că în România nu este important să fim eficienți, este important să aplicăm legea chiar dacă nu e bună.