Pentru că fanii muzicii electronice au şi bani, dar şi pretenţii, cluburile şi-i dipută aruncând în luptă sute de mii şi chiar milioane de euro.
„Am ajuns în această afacere din întâmplare, însă am fost entuziasmat de la bun început şi îmi place în continuare ce fac“, povesteşte Adrian Zamfir, unul dintre acţionarii cluburilor Gossip din Bucureşti şi Mamaia. „În urmă cu doi ani, un prieten care avea clubul «Baza Militară», axat în principal pe muzică rock, mi-a propus o asociere, pentru că afacerea nu mergea tocmai bine. Am venit cu nişte idei, cu nişte bani, şi astăzi am ajuns să fim unul dintre cele mai importante nume din industria de profil“, spune bărbatul.
Până în prezent, locaţia din Bucureşti, care funcţionează într-o fostă hală a unei întreprinderi de pe Strada Lânăriei, a „înghiţit“ cam 380.000 de euro, bani pe care Adrian Zamfir speră să-i amortizeze în circa trei ani: 180.000 de euro pentru amenajarea spaţiului, 60.000 de euro pentru cosmetizare şi mijloace fixe (de exemplu, mobilier, bar etc.) şi nu mai puţin de 140.000 de euro pentru instalaţia de sunet şi lumini. „Avem cel mai tare sunet din România, 35.000 de waţi, pe care, evident, nu-l folosim la capacitate maximă“, explică mândru Zamfir, care spune că şi la intrarea în club scrie «Attention! Dangerous sound system».
Şi pentru locaţia din Mamaia, ce urmează să se deschidă la sfârşitul acestei luni, pentru mini-sezonul de 1 Mai şi apoi, din nou, la vară, s-au investit circa 200.000 de euro. Şaizeci de mii de euro a costat cosmetizarea spaţiului (fostul Club Motor, deţinut de un constănţean, a fost închiriat anul acesta de patronii Gossip), iar 140.000 de euro s-au dus pe o instalaţie de sunet şi lumini, similară celei din Capitală.
Investiţii mari, profituri pe măsură
Mai toate cluburile cu renume vehiculează cifre similare atunci când vine vorba de investiţiile făcute: 300.000 de euro în Studio Martin, 500.000 de euro în Embryo (suma se explică prin designul interior cu totul deosebit) şi o sumă de ordinul milioanelor de euro în Bamboo (patru milioane ar fi fost cheltuite până în 2005, când locaţia a fost devastată de un incendiu misterios; e de presupus că readucerea la starea iniţială şi înlocuierea instalaţiilor şi a mobilierului au mai costat aproape tot pe atât). Cele trei cluburi pomenite mai sus sunt din Capitală. Însă, chiar şi în provincie, atragerea clienţilor se face cu cheltuieli semnificative. De exemplu, la Iaşi, patronii XS Club spun că au cheltuit pentru punerea pe roate a afacerii 180.000 de euro.
„Se investesc bani mulţi, pentru că se scot bani mulţi din această afacere. Din păcate, uneori lucrurile nu se fac aşa cum trebuie sau nu sunt duse până la capăt. De exemplu, s-au deschis cluburi de sute de mii de euro fără sistem de aerisire, ceea ce, evident, constituie o mare problemă“, afirmă Ioana Moldoveanu, jurnalist specializat în acest domeniu.
Voci din piaţă ne-au dezvăluit că, pe lângă sursele legale de câştig (taxele de intrare şi consumaţia înregistrate în evidenţele contabile), sunt cluburi care scot bani buni prin evaziune fiscală. „Nu se rup bilete la intrare sau ţi se dau bilete refolosite, pe de o parte, iar pe de alta, băutura care ţi se serveşte e cumpărată din, să zicem, Carrefour la un leu pentru 50 de mililitri, şi ţi se vinde la 5-6 lei, fără ca adaosul să fie înregistrat undeva“, ne explică barmanul unui local din Braşov.
Lupta pentru DJ
Dar orice afacere se bazează pe clienţi, iar clienţii nu vin dacă nu ştii să-i atragi. Astfel încât una din armele fundamentale în lupta dintre cluburi este reprezentată de DJ-i care fac atmosferă. „Cel mai ieftin DJ român primeşte 50-100 de euro pe seară, iar cel mai scump pe care l-am adus, străin, ne-a costat, cu transport, cazare şi mâncare, cam 17.000 de euro. Oricum, în general, un DJ român bun primeşte câteva sute de euro pe noapte, iar unul străin între trei şi cinci mii“, dezvăluie Sorin Boştinaru, manager la Studio Martin.
Pentru provincie, sumele de mai sus sunt deja mari. „Noi putem acoperi, cu o taxă de intrare de 30 de lei şi cu ajutorul sponsorilor, aducerea unui DJ străin de 7.500-8.000 de euro. Asta şi pentru că, în oraş, nu avem practic concurenţă pe acest segment“, spune Mihai Tămaş (DJ Mike), managerul clubului XS din Iaşi. La Oradea, limita de suportabilitate este şi mai jos. „Nu putem aduce un DJ prea scump, căci ar însemna să punem un preţ de intrare mai mare, şi atunci o parte din public nu-şi mai permite să participe. Şi aşa, la 25 de lei biletul, cu un DJ de 5.000 de euro ieşi pe zero, iar profitul ţi-l scoţi doar din consumaţie“, spune Cătălin Pripon, de la clubul Heat.
Faţă în faţă cu străinătatea
Când e să se compare cu „omologii“ din străinătate, românii din domeniu consideră că nu au motive să se simtă inferiori. „Cred că stăm foarte bine din punctul de vedere al evenimentelor organizate. Poate mai puţin bine dacă ne uităm la public, respectiv la numărul de iubitori ai genului şi la posibilităţile lor de cumpărare, dar ultima parte ţine de situaţia economică“, spune Sorin Boştinaru. „Muzica de club din România şi cluburile noastre pot concura cu succes cu cele din Vest“, crede şi Adrian Zamfir.
Şi fanii muzicii electronice par a fi mulţumiţi. „DJ-i noştri sunt din ce în ce mai buni. În plus, ai din ce în ce mai multe şanse să-i vezi la lucru pe unii dintre cei mai mari DJ din lume, fără să străbaţi mii de kilometri. Iar asta e grozav“, spune Adrian T., student la Universitatea Politehnică din Bucureşti. „Mai ales că la noi preţurile biletelor sunt, încă, semnificativ mai mici decât în Vest. Pe urmă, şi fetele pe care le poţi întâlni în cluburile noastre sunt mai frumoase decât cele din Londra sau Berlin. Şi vorbesc din propria-mi experienţă“, îl completează prietenul său, Daniel V., programator la o firmă din Capitală.
Reversul medaliei nu e prea strălucitor
Însă, nu toate cluburile se dovedesc a fi o afacere extrem, de profitabilă. Şi nu toate vocile celor care cunosc domeniul debordează de optimism. Cătălin Pripon, de la clubul Heat din Oradea, se declară dezamăgit de modul în care a început anul 2007. „În 2004-2005, chiar şi anul trecut, afacerile au mers bine. Merita să aduci nume mari, era public. Acum, însă, parcă s-ar fi schimbat preferinţele oamenilor. Par să nu înţeleagă că investiţia e mare şi trebuie acoperită şi strâmbă din nas că trebuie să plătească o taxă de intrare modică, spunem noi. Pe de altă parte, aici nu sunt banii din Bucureşti şi îi înţelegi şi pe cei care se uită la 10-20 de lei“, explică Pripon, care mai dezvăluie că, cel puţin la evenimentele mai deosebite, s-a făcut reclamă şi în oraşele mari din regiune (Cluj, Arad, Satu Mare şi Baia Mare), dacă lucrurile nu vor merge cum trebuie, s-ar putea face reclamă şi în Debrecen, oraş unguresc cu peste 200.000 de locuitori, situat la numai 60 de kilometri de Oradea. „Nu numai noi avem probleme. Am înţeles că nici la Cluj şi nici la Timişoara nu au mers afacerile foarte bine în ultima vreme“, mai spune Pripon.
Şi în celălalt colţ al ţării, pe malul mării, unii investitori au experimentat probleme similare. „Cuando Republic din Mamaia nu se mai deschide anul acesta. Nu a mers prea bine anul trecut şi de aceea s-a luat această decizie“, spune Lucian Lalău, barmanul Cuando Bucureşti. Motivele insuccesului nu sunt foarte clare: „Pur şi simplu nu a prins!“
„Într-adevăr, în provincie, situaţia e ceva mai altfel decât în Bucureşti. Totuşi, să nu uităm că, acum doi ani, acolo nu prea mergeau nici DJ-i români de top, iar acum sunt destule evenimente cu nume cunoscute din străinătate. Lucrurile se mişcă în direcţia bună, dar ritmul este încă destul de lent. Suntem, încă, la început în acest domeniu“, spune jurnalistul Ioana Moldoveanu.
Multe zerouri
«Am ajuns în această afacere din întâmplare, însă am fost entuziasmat de la bun început şi îmi place în continuare ce fac. Am investit peste jumătate de milion de euro, pe care sperăm să-i recuperăm după trei ani.»
Adrian Zamfir, acţionar Club Gossip
Drumul e lung
«Lucrurile se mişcă în direcţia bună atât în Bucureşti, cât şi în provincie, dar ritmul este încă destul de lent. Suntem, încă, la început în acest domeniu, mai ales dacă ne comparăm cu vestul Europei.»
Ioana Moldoveanu, jurnalist
Zece dintre cele mai importante cluburi din România
BAMBOO
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: iunie 2001
Suprafaţă: 2.500 mp
Capacitate maximă: 5.000 persoane
Investiţie: de ordinul milioanelor de euro
Sunet: 37.000 W
Alte informaţii: După o investiţie de patru milioane de euro, Bamboo a fost distrus de un incendiu în iunie 2005. Acum, este din nou funcţional.
CUANDO
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: 16 februarie 2001
Suprafaţă: 500 mp
Capacitate maximă: 350 persoane
Investiţie: câteva sute de mii de euro
Sunet: ND
Alte informaţii: Cuando avea un „frate“ la Mamaia. Acest club nu se va mai deschide, însă, în această vară, având în vedere rezultatele financiare nu tocmai spectaculoase din 2006.
EMBRYO
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: toamna 2005
Suprafaţă: ND
Capacitate maximă: 300 persoane
Investiţie: spre 500.000 euro
Sunet: ND
Alte informaţii: Designul interior este, cel mai probabil, unic în peisajul localurilor din România. Şi programul muzical este oarecum diferit de cel întâlnit în cluburile autohtone.
GOSSIP
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: 2005
Suprafaţă: 500 mp
Capacitate maximă: 1.000 persoane
Investiţie: 380.000 euro
Sunet: 35.000 W
Alte informaţii: Funcţionează în hala unei foste fabrici din zona Şerban Vodă. Înainte, s-a numit „Baza Militară“ şi era un club dedicat mai ales muzicii rock.
GOSSIP MAMAIA
Locaţie: Constanţa, Mamaia
Data înfiinţării: 2007 (sub acest nume)
Suprafaţă: 1.000 mp
Capacitate maximă: 2.000 persoane
Investiţie: 200.000 euro
Sunet: 35.000 W
Alte informaţii: Va înlocui clubul „Motor“, unul dintre cele mai cunoscute de pe Litoral. Va funcţiona doar în sezon (de 1 Mai şi vara, din iunie până în septembrie).
HEAT
Locaţie: Oradea
Data înfiinţării: 20 decembrie 2000
Suprafaţă: 600 mp
Capacitate maximă: 1.000 persoane
Investiţie: ND
Sunet: 5.000 W
Alte informaţii: Clubul a schimbat patronatul în 2003, devenind un punct de reper pentru pasionaţii de muzică electronică (până la acel moment, programul muzical a fost mai eterogen).
KRISTAL GLAM CLUB
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: noiembrie 2003
Suprafaţă: ND
Capacitate maximă: 2.000 persoane
Investiţie: ND
Sunet: 15.000 W
Alte informaţii: A fost înfiinţat în locul clubului de biliard „Dakota“. Preţurile sunt printre cele mai mari din Bucureşti, însă şi dotarea tehnică este pe măsură.
STUDIO MARTIN
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: 1993 (2005)
Suprafaţă: 400 mp
Capacitate maximă: 600 persoane
Investiţie: 300.000 euro
Sunet: ND
Alte informaţii: Cel mai longeviv local de gen din Bucureşti (dacă nu cumva şi din ţară). Funcţionează în spaţiul fostului cinema „Volga“. În 2004, s-a închis şi a fost redeschis în 2005.
THE OFFICE
Locaţie: Bucureşti
Data înfiinţării: 22 februarie 1998
Suprafaţă: ND
Capacitate maximă: 800-1.000
Investiţie: ND
Sunet: ND
Alte informaţii: În 2003, a sărbătorit cinci ani cu un concert Claude Challe (Budha Bar), eveniment care a costat 25.000 de euro (sumă enormă şi pentru bugetele din ziua de azi).
XS CLUB
Locaţie: Iaşi
Data înfiinţării: 7 martie 2003
Suprafaţă: 500 mp
Capacitate maximă: 500 persoane
Investiţie: 180.000 euro
Sunet: 10.400 W.
Alte informaţii: Este singurul club de acest gen din Iaşi, motiv care face ca afacerile să meargă bine, chiar dacă preţul biletelor nu e foarte mare (10-30 de lei, în funcţie de eveniment).
Clubbingul peste hotare
FRANŢA Aici îşi au originea, se pare, cluburile din ziua de azi (şi, desigur, discotecile din anii ‘70, ‘80 şi ‘90). Totul ar fi început în 1953, la Paris, în localul „Whisky ? Gogo“, când Régine, directoarea localului, a instalat un ring de dans cu lumini colorate deasupra şi a înlocuit tonomatul cu două pick-up-uri pe care le opera chiar ea, astfel încât să nu mai existe pauze între melodii.
POLONIA Preţurile biletelor de intrare sunt similare celor din România (între 5 lei pentru un club de provincie cu DJ rezident şi 40-60 de lei pentru o seară într-un club cu pretenţii, atunci când mixează un DJ străin celebru).
MAREA BRITANIE Obiceiul atât de răspândit pe continent ca persoanele de sex feminin să nu plătească taxa de intrare în cluburi sau să plătească o taxă redusă este ilegal aici, conform Legii privind discriminarea sexuală din 1975. Tot în Regatul Unit a apărut, în 1962, în Londra, „Annabell’s“, prima discotecă din lume cu acces permis numai membrilor.
SPANIA Majoritatea cluburilor pot fi găsite în oraşele mari şi în zonele turistice (Costa Brava, Costa Dorada, dar mai ales insulele Baleare şi Canare). Ibiza este, de departe, zona cu cele mai multe cluburi de muzică electronică. În staţiunea San Rafael se găseşte Privilege, cea mai mare locaţie de acest gen din lume (se spune că 10.000 de oameni pot încăpea laolaltă în hangarul de 25 de metri înălţime, cu piscină, unde s-a filmat, în 1987, videoclipul hitului „Barcelona“ interpretat de Freddie Mercury şi Montserrat Caballe). Biletul de intrare pentru primul spectacol al sezonului (2 iunie) costă 30 de euro.
