Adevărata alegere în ce priveşte îngrăşămintele nu este: chimic sau natural ci adecvat sau inadecvat. Ca şi îngrăşămintele chimice şi cele naturale sînt foarte diferite în ce priveşte compoziţia chimică. Este necesar să ştii ce tip de îngrăşământ natural alegi în funcţie de tipul de sol şi de cultură. Altfel, rezultatele nu vor fi deloc cele dorite: solul se va degrada, recolta va fi slabă cantitativ şi de o calitate proastă.
Vitele, caii, oile, caprele „produc” bălegar, păsările de curte, găinaţ – orice fel de bălegar şi orice fel de găinaţ este altfel şi nu poate fi utilizat oricum pentru că are o concentraţie anume de azot, fosfor, potasiu sau calciu.
Nu este tot una dacă foloseşti un „îngrăşământ” care conţine 0,5% azot sau 4,5%, 0,3% fosfor sau 2,7% – diferenţele sînt mari.
Azotul, fosforul, potasiul, calciul, sulful şi magneziul sînt macronutrienţi – plantele au nevoie de aceste substanţe în mod deosebit.
Fierul, borul, zincul, sînt micronutrienţi – aceştia îmbunătăţesc plantele
Macro sau micro nutrienţii există într-o măsură mai mare sau mai mică în sol – rolul îngrăşămintelor fiind acela de a „acoperi” deficienţele solului.
Pentru aceasta trebuie identificate punctele slabe ale solului. Aces lucru este pus în evidenţă de anumite semne pe care plantele cultivate le prezintă – exact ca nişte oameni bolnavi.
Când partea de sus a frunzei este uşor pală iar cea de jos galbenă atunci avem o lipsă de azot.
