In 2002, firma a experimentat aberatiile fiscal-birocratice. Cea mai recenta frizeaza absurdul. Pentru o eroare a fiscului, firma a pierdut peste o jumatate de miliard de lei. si aceasta in conditiile in care cativa inspectori chiar si-au dat interesul, incercand sa repare oalele sparte de colegi. Una peste alta, firma a pierdut un contract de 600 de milioane de lei, desi se plasase pe prima pozitie la runda anterioara. „Am pierdut din cauza ca nu am avut certificatul fiscal cu o zi mai devreme. Iar institutia a pierdut de asemenea suma, pentru ca nu mai era timp pentru a organiza o noua runda a selectiei de oferte, se incheia anul bugetar”, spune Pavel Lunceanu. A durat o saptamana pana a fost rectificata greseala. Pavel Lunceanu a experimentat si alte aberatii fiscal-birocratice. Firma este atat de mica incat m-a interesat cum functioneaza mecanismul fiscal, spune el, „am dorit sa obtin date pentru o teza de doctorat despre cum se aplica fiscalitatea in Romania, la firmele mici”.
Un intreprinzator a ratat participarea la o licitatie pentru ca nu a primit la timp certificatul fiscal. Capital: Cum se poate pierde un contract de jumatate de miliard de lei dintr-o eroare birocratica?
Pavel Lunceanu: Firma mea urma sa participe la o selectie de oferte organizata de o institutie bugetara, un contract de 600 de milioane lei. Din grija pentru banii publici, firmele erau obligate sa prezinte certificate ca nu au datorii catre Finante, catre sanatate, casa de pensii sau la impozitele locale. Vreo sapte certificate. Am mers la Administratia Financiara a sectorului 2, de la un ghiseu am primit lista cu 12 documente care trebuiau aduse pentru a obtine certificatul. O mare parte dintre acestea sunt deja la Fisc, declaratii de impozite si deconturi de TVA, care se depun lunar.
Avusesem o serie de controale inainte, stiam ca firma nu are nici un fel de datorii, mai mult decat atat, statul ne era dator, ne restituise cinci milioane lei, pentru o rambursare de TVA: si aici este o intreaga poveste. Dar sa revenim la certificatul fiscal.
La Administratie primesc o hartie scoasa din calculator in care eu apaream dator cu cateva milioane, plus penalitati, plus majorari. Nu intelegeam nimic, le-am spus: dar voi mi-ati facut control la firma si mi-ati dat banii inapoi, cum pot eu sa mai figurez dator? M-ati controlat de trei ori pana acum, mi-ati dat banii inapoi.
Explicatia era simpla: persoana care ma controlase (acum era sefa de sector la Administratia Sectorului 2, la Urmarire Debite), mi-a spus: „personalul meu din subordine nu a operat procesul-verbal de control”. Ii spun ca acel act de control e din decembrie 2001, cum nu s-a operat pana in noiembrie 2002, aproape un an?! „Daca si dvs. nu ati venit aici sa ne atrageti atentia?”, primesc raspunsul. „Dar nu pe mine ma plateste Ministerul Finantelor, pe dvs. va plateste”, am spus. Plus ca nu aveam de unde sa stiu de eroare.
M-am intors la firma, am scos arhiva pe doi ani, inclusiv procesele-verbale de control, pentru ca administratia mi-a zis ca nu poate sa scoata documentele din arhiva, ca persoana care se ocupa, intamplator nu e acolo… vechea poveste, poate maine.

Capital: Ati incercat sau vi s-a sugerat sa ungeti acest mecanism?
Pavel Lunceanu: Nu, nici n-am incercat, nici nu mi s-a sugerat. Firma pe care o conduc eu este atat de mica si are atat de putina activitate, incat le-am spus: eu, conducand treaba asta, am vrut sa obtin date pentru o teza de doctorat: care este fiscalitatea in Romania si cum se aplica, si pentru aceasta vreau sa am o firma curata trecuta prin toate controalele.
Nu mi-a pretins nimeni bani, dar nici lucrarea nu a venit. A doua zi am cautat-o pe sefa de serviciu (dna Bontu), isi lua pardesiul, pleca. Intru la secretariat la directoarea adjuncta, care era „foarte ocupata”, mai repede cred ca intram la ministrul industriilor sau la ministrul finantelor. Vorbesc cu secretara: „nu are audiente, nu va primeste, din partea cui veniti?” „Eu nu vin din partea nimanui, vin din partea mea”. „Dar cine sunteti?” „Un contribuabil. De ce, faceti tratamente diferentiate?” Obtin o programare pentru a doua zi, la 9.30, la aceasta directoare adjuncta (nu m-a interesat cum o cheama, mi s-a parut ca e atat de mica si neimportanta, desi ea poate sa isi dea aere, incat nu am considerat necesar sa ii stiu numele).
La 9.20 ma prezint acolo, „mai asteptati, este ocupata d-na directoare”. Cert este ca s-a facut 12.00 cand m-a chemat.

Capital: si licitatia?
Pavel Lunceanu: Pe 28 era organizata licitatia si am primit certificatul pe data de 29. Exact cand nu mai imi trebuia, licitatia fusese cu o zi inainte. Casa de pensii, de exemplu, l-a eliberat a doua zi. Aveam toate celelalte certificate, dar nu mai imi foloseau. Nicaieri nu a fost ca la Finante.

Capital: Cat timp ati pierdut?
Pavel Lunceanu: De luni pana vineri, incepand cu ora 8.00, cand se deschidea sectia financiara pana cand se inchidea. O saptamana am stat acolo. si am pierdut si contractul de 600 milioane de lei.     

Pavel Lunceanu, intreprinzator

Pavel Lunceanu este inginer, a absolvit Comertul Exterior, are studii postuniversitare. A fondat o firma mica prin intermediul careia si-a propus sa testeze mecanismul birocratic, inclusiv in perspectiva unei teze de doctorat pe aceasta tema. Lunceanu arata cum pune Fiscul bete in roate unei persoane care are o groaza de idei pentru a incepe o afacere, dar nu are neaparat studii de specialitate.

10 documente pentru obtinerea certificatului fiscal
1. Cerere catre Fisc;
2. Ultima balanta de verificare;
3. Declaratiile privind taxele;
4. Copii ordine de plata impozite si taxe;
5. Copii extrase de cont (pentru
cetatenii straini);
6. Dovada sediu;
7. Certificat constatator Registrul Comertului;
8. Delegatie sau imputernicire (necesara chiar si pentru administrator?!);
9. Timbru fiscal 20.000 lei;
10. Pentru societatile transferate: certificatul fiscal, fisa sintetica de evidenta a platilor la data transferului.
Nota: Majoritatea lor se afla deja la Fisc, depuse anterior.