Cu patru spitale de urgenţă aflate în stand-by şi desfiinţări de unităţi pe bandă rulantă, sistemul public bate pasul pe loc, în timp ce sistemul privat a monopolizat unele segmente
Statul nu a mai deschis un spital nou de mai bine de o jumătate de secol, deşi a desfiinţat o treime din acestea în februarie 2011, lăsând fără asistenţă medicală milioane de oameni, mai ales în zonele rurale.
Între timp, privaţii au ajuns la 109 spitale, din care 13 au fost construite doar în ultimii doi ani. În 2013, investiţiile majore în piaţa de servicii medicale private au fost blocate, din cauza saturării pieţei din Capitală, dar şi din cauza nerecuperării investiţiilor în acest tip de unităţi, în care îşi permit să se trateze mai puţin de 15% dintre români.
Privaţii îşi recuperează însă investiţiile prin clinicile la care românii apelează pentru intervenţii punctuale, prin laboratoarele către care tot mai multe unităţi publice au externalizat serviciile, precum şi prin abonamentele corporate, care sunt tot mai numeroase în ultimii ani. Toată această situaţie înseamnă că, pe viitor, tratamentul va costa tot mai mult, în lipsa alternativei de la stat, care pe unele segmente este pur si simplu înghiţită de privat, după cum se vede mai jos. Şi medicii din sistem sunt tot mai puţini şi tot mai încărcaţi, una dintre principalele revendicări ale grevei recente de avertisment fiind ca Ministerul Sănătăţii (MS) să ofere salarii atractive rezidenţilor, pentru ca aceştia să rămână în ţară.
Multe proiecte, nicio construcţie
Ultimele date INS, pe anul 2012, arată clar cum a stat în loc sectorul sanitar public în ultimii ani, la capitolul investiţii. Singurele schimbări au constat mai ales în desfiinţări: 3 spitale, un centru de sănătate şi 3 policlinici. În 2012, în sistemul sanitar public s-au înfiinţat doar 3 ambulatorii integrate spitalelor şi un ambulatoriu de specialitate.
Cele patru spitale regionale de urgenţă de la Iaşi, Cluj, Craiova şi Târgu-Mureş îşi aşteaptă încă prima piatră de temelie, după opt ani de la anunţarea proiectului de circa 100 de milioane de euro.
Mult promisele centre de permanenţă din mediul rural, menite să suplinească lipsa celor 178 de spitale desfiinţate de Ministerul Sănătăţii în primavara anului 2011, nu există nici acum peste tot unde ar fi nevoie de ele. Mai mult, puţinii angajaţi care au acceptat să lucreze în acestea pe salarii de cele mai multe ori modice trebuie acum să dea înapoi zeci de mii de lei primiţi în plus la leafă în ultimul an, dintr-o greşeală a CNAS. Speranţa unor noi unităţi publice ar fi trebuit să vină odată cu noul buget al MS, însă acesta nu conţine nicio prevedere referitoare la aceste investiţii.
Goana către privat
Poate cea mai însemnată statistică a INS este cea referitoare la dublarea numărului de medici care au plecat în sistemul privat din 2010 până în prezent. Mai exact, 12.725 de medici au fost înregistraţi ca angajaţi în sistemul medical privat în 2012, ceea ce reprezintă 23,7% din totalul medicilor din România (53.681). Perspectiva unui salariu mai mare în ţară, alături de familie, îi atrage pe mulţi, susţine Robert Chiţan, director de dezvoltare la Gral Medical, reţea care a angajat mai ales medici tineri în ultimii ani.
Având în vedere extinderea privaţilor din sănătate în ultima vreme, un lucru este sigur: cu aceste cifre în faţă, ministrul nu mai poate face un anunţ precum cel de anul trecut, de stopare a finanţării către privaţi, pentru simplul motiv că aceştia au monopol pe anumite servicii care, dacă nu ar fi decontate de către stat, nu ar mai fi accesibile celor mai mulţi români.
Locul vechilor unităţi medicale de stat va fi luat de unităţi moderne, care aparţin brandurilor cu renume.
George Mănoiu, director dezvoltare Romgermed
Acest articol a apărut în ediţia print numărul 48 a revistei Capital din săptămâna 2-8 decembrie 2013