Raporturile dintre angajat și angajator sunt reglementate prin lege. Angajatorul are dreptul de a demara cercetarea disciplinară atunci când se presupune că angajatul a încălcat raporturile de muncă.
În vederea efectuării cercetării disciplinare, prima etapă o reprezintă convocarea în scris a salariatului de către persoana împuternicită de către societate să realizeze cercetarea, în convocare precizându-se obiectul, data și ora întrevederii.
ATENȚIE! Neprezentarea salariatului la convocarea inițiată de către angajator, fără un motiv obiectiv, dă dreptul să dispuna sancționarea angajatului fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să susțină orice apărare în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Sancționarea angajatului, cu excepția sancțiunii reprezentând avertismentul scris, în lipsa efectuării procedurii disciplinare prealabile atrage nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Aplicarea sancțiunii disciplinare se face în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care angajatorul a luat la cunoștință asupra săvârșirii abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele mențiuni:
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ce au fost încalcate de către salariat;
- motivele pentru care nu au fost acceptate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile
- temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
- termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
- instanța competentă pe rolul căreia sancțiunea poate fi contestată.
Lipsa oricărei mențiuni dintre cele de mai sus amintite atrage nulitatea absoluță a deciziei de sancționare.
Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii acesteia și produce efecte de la data comunicării. Decizia de sancționare se va preda personal salariatului, sub semnatură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședinta acestuia.
Decizia de sancționare poate fi contestată de către salariat pe rolul instantelor judecatorești competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării de către angajator.