Producătorii auto europeni se tem că în 2010 va fi chiar mai greu decât anul trecut. Noua problemă a industriei este capacitatea excedentară de producţie, care îi poate afecta dramatic rentabilitatea.
Cu doar trei-patru luni în urmă, prin octombrie, presa de specialitate cita cu litere de-o şchioapă opiniile unor şefi de mari companii auto europene, care estimau o revenire a pieţei pe un trend ascendent. „Ce a fost mai rău a trecut“, spuneau în cor conducătorii unor companii precum Renault, Daimler sau BMW, argumentând cu cifrele de vânzări care reveneau, ce-i drept, peste valorile înregistrate în prima parte a lui 2009. Prin decembrie, însă, tonul aceloraşi persoane a devenit, brusc, mai temperat. Startul a fost dat de Sergio Marchionne, bossul de la Fiat. „În vestul Europei, vânzările de autoturisme vor scădea în 2010 cu peste un milion de unităţi“, prevestea Marchionne cu câteva zile înainte de încheierea anului 2009.
Prea multe uzine
Dacă în 2008 şi 2009 principala problemă a industriei constructoare de maşini a fost scăderea drastică a vânzărilor, anul acesta pericolul major este supracapacitatea. Conform analiştilor J.D. Power, pentru a-şi acoperi propriile costuri, o uzină ar trebui să producă la cel puţin 65% din capacitate. Ei bine, indicele mediu de utilizare a capacităţii a fost în 2009 de numai 57%. Mai exact, dacă toate cele 237 de facilităţi de asamblare de autovehicule din Uniunea Europeană ar produce la capacitate maximă, ar scoate pe piaţă anual circa 29 de milioane de unităţi. În 2009, toate aceste uzine au produs însă cu 12 milioane mai puţine autovehicule. Motivul acestui nivel scăzut al producţiei reduse este uşor de intuit, ţinând cont că pieţele din întreaga lume s-au contractat puternic; mai greu de înţeles sunt însă motivele pentru care marile grupuri auto europene preferă să susţină aceşti mamuţi care pierd lunar sume impresionante, în loc să îi închidă, fie şi temporar. Conform şefului Fiat, dar şi unor analişti reputaţi, calibrarea producţiei în funcţie de volumul vânzărilor este imposibil de realizat în acest moment, din cauza înţelegerilor dintre managementul producătorilor şi guvernele statelor unde sunt amplasate uzinele. Cu alte cuvinte, banii care s-au scurs către producători prin programele de casare din Europa sau chiar prin subvenţii directe au fost furnizaţi de guverne cu condiţia stopării din faşă a disponibilizărilor masive de personal şi a menţinerii fabricilor în stare de funcţionare.
Este tot mai clar că situaţia actuală a industriei auto nu mai poate continua mult. Tocmai de aceea, şoaptele care anunţau timid închiderea unor fabrici devin pe zi ce trece tot mai credibile. Chiar dacă piaţa europeană îşi va reveni, creşterea anuală va fi foarte redusă. J.D. Power estimează că indicele de utilizare a capacităţii va creşte în 2010 şi 2011 cu doar două-trei puncte procentuale, dar va rămâne departe de aşa-numitul break-even de 65%. Prin urmare, pentru a ieşi cu adevărat din corzi, industria auto europeană va fi obligată să recurgă la măsuri drastice şi foarte nepopulare. Rămâne de văzut cine va avea curajul să deschidă cutia Pandorei.
2010 va fi încă un an dificil pentru industria auto europeană, mai ales din cauza reducerii sau eliminării programelor de casare din multe state.
John Fleming, CEO, Ford of Europe
Actuala supracapacitate din Europa este cauzată de teama producătorilor de a închide uzine. De fapt, ei sunt plătiţi de anumite guverne să nu facă aşa ceva.
Sergio Marchionne, CEO, Fiat Group
237 de uzine producătoare de autovehicule se află pe teritoriul UE. Cele mai multe se află în Germania (46), Franţa (38) şi Marea Britanie (31)
Capacitate mare, producţie mică
Aflat în creştere moderată, indicele de utilizare a capacităţii de producţie se află încă la un nivel îngrijorător. Deşi ar putea produce peste 29 de milioane de vehicule, uzinele sunt constrânse să scoată pe piaţă doar 17 milioane.
Producţia scade, uzinele rămân
În 2008 şi 2009, toate grupurile auto care au fabrici de asamblare în Europa şi-au redus producţia, dar nu au închis nicio uzină importantă. În acest an, producţia va creşte uşor, fără a atinge însă nivelul din 2008.
