tranzactiile cu actiuni da batai de cap tuturor participantilor la piata. Investitorii fac nenumarate achizitii de actiuni intr-o perioada, iar actiunile nefiind numerotate nu se poate face o diferenta intre actiunile cumparate in perioade diferite. In ordonanta de urgenta care modifica Codul fiscal si prin care a fost stabilit impozitul de 10% pentru castigul provenit din vanzarea actiunilor care au stat in portofoliu mai putin de un an se stabileste faptul ca impozitul se determina pe baza de pro-rata temporis, luandu-se in calcul o cota de impunere de 1% pentru perioada de pana la 30 aprilie 2005 si, respectiv, cota de impozit prevazuta de lege dupa data de 1 mai 2005, de 10%. Dar pentru ca nu au fost aprobate normele pe baza carora se stabileste impozitul, atat investitorii, cat si brokerii, cei care vor retine si vira acest impozit, nu stiu exact in ce fel se vor face calculele in cazul in care este vanduta o parte dintr-un pachet de actiuni constituit prin mai multe tranzactii de cumparare la date diferite.Reprezentantii pietei de capital ne-au declarat ca s-a stabilit totusi, desi nimic nu este sigur pana cand nu vor fi publicate normele, cu Ministerul Finantelor Publice, ca impozitarea sa se faca prin metoda FIFO („First In First Out“ – primul intrat primul iesit), fiind luate in discutie si analizate si celelalte metode: LIFO (ultimul intrat – primul iesit) si pretul mediu. Reprezentantii pietei au spus ca a fost preferata pentru ca aceasta metoda avantajeaza mai mult investitorii. Fiecare metoda de calcul dezavantajeaza o anumita categorie de investitori la Bursa: cei care pastreaza actiunile mai mult de un an sunt dezavantajati de metoda LIFO si avantajati de metoda FIFO. Invers, cei care pastreaza actiunile in medie mai putin de un an sunt dezavantajati de metoda FIFO si avantajati de metoda LIFO.O metoda care ar fi multumit toti investitorii la Bursa ar fi fost ca, in momentul vanzarii, investitorul sa precizeze care actiuni sunt vandute, insa acest lucru este imposibil pentru ca, in acest caz, actiunile ar fi trebuit numerotate, materializate.Daniel Iancu, investitor la Bursa din 2001, considera ca „o metoda acceptabila pentru toata lumea si corecta ar fi fost sa se calculeze o „data medie de achizitie“, care in corespondenta cu „pretul mediu de achizitie“ sa poata determina daca actiunile au fost tinute in medie mai mult de un an, caz in care vorbim de o investitie si trebuie platit un impozit de 1%, sau au fost tinute in medie mai putin de un an, caz in care vorbim de o speculatie si trebuie platit un impozit de 10%. „Ideea de a impozita speculatiile cu 10% si investitiile cu 1% nu ar fi o masura rea in sine, dar modul de aplicare schimba radical situatia“, a adaugat Daniel Iancu. Acesta spune: „pierderile nu sunt deductibile, in sensul in care din castigurile pe o actiune sa poata fi deduse pierderile pe alte actiuni. Normal ar fi ca, la sfarsitul anului, sa se plateasca un impozit doar pe profitul net. Altfel, vorbim nu de un impozit de 10%, ci de un impozit de „minimum 10%“, care poate fi si de 100% in cazul in care un investitor castiga zece milioane de lei pe un titlu si pierde noua milioane de lei pe alt titlu, iar metoda FIFO elimina chiar si deducerile partiale, in sensul ca pe o singura actiune pierderile erau deduse din castiguri, implicit prin calcularea pretului mediu.“Oricum, cel putin pe termen scurt, modalitatea de calcul al impozitului va frana tranzactiile, pentru ca investitorii, inainte de a vinde o actiune, isi calculau usor taxele, comisioanele si impozitele pe care urmau sa le plateasca pentru a vedea daca vor castiga pe respectiva actiune.

Exemplu de calcul

Un investitor face urmatoarele tranzactii:
1 martie 2004 – cumpara 10.000 de actiuni x la pretul de 3.000 lei/actiune
1 august 2004 – investitorul mai cumpara 5.000 de actiuni x la pretul de 6.000 lei/actiune
In decembrie 2004, mai face o achizitie de 3.000 actiuni x la 7.000 lei/actiune.
1 iunie 2005, pretul actiunilor ar fi 10.000 lei/actiune, pret la care investitorul se hotaraste sa vanda 12.000 de actiuni din cele 18.000 detinute.

Cum se va calcula impozitul?
Pentru cele 10.000 de actiuni cumparate pe 1 martie 2004, castigul investitorului este de 70 de milioane, pentru care statul va percepe un impozit de 1%, deci 700.000 lei.
Pentru celelalte 2.000 de actiuni, va fi luat in calcul pretul cu care a fost cumparat pe 1 august 2004 pachetul de 5.000 de actiuni (6.000 lei/actiune), deci rezulta un castig de 8 milioane de lei pentru care se va plati impozitul, aplicand si pro-rata temporis, astfel: 1% pentru 7,2 milioane lei (8 milioane x 9/10) de unde rezulta un impozit de 72.000 lei, 10% pentru 800.000 lei (8 milioane lei x 1/10), de unde rezulta un impozit de 80.000 lei.
Astfel, investitorul va plati statului pentru cele 12.000 de actiuni vandute un impozit de 852.000 de lei.