Semințele crizei din Ucraina au fost plantate în urmă cu 25 de ani, când administrația Clinton a decis să extindă Tratatul Atlanticului de Nord în Europa de Est, acceptând intrarea în NATO a fostelor state ale Pactului de la Varșovia. Practic, Clinton a șters cu buretele angajamentele lui George H.W. Bush și secretarului de stat James Baker, din 1990, ca NATO să nu se extindă.
Cum și când au plantat SUA semințele actualei crize din Ucraina
Bush și Baker și-au luat acest angajament în discuțiile private cu Mihail Gorbaciov și ministrul de externe Eduard Șevardnadze, pentru a obține plecarea celor 380.000 de soldați sovietici din Germania de Est și din mai multe state est-europene. Fără acest compromis, reunificarea Germaniei nu ar fi fost scutită de tensiunile dintre SUA și URSS, arată Counterpunch.
Trădarea Americii
Dacă America ar putea găsi o modalitate de a recunoaște această trădare și a admite că apartenența Ucrainei și Georgiei la NATO ar amenința universul geopolitic al Rusiei, ar putea să se ajungă la un compromis față de criza actuală. Putin dorește garanții că NATO își va opri expansiunea spre est și nu va desfășura anumite sisteme de arme la granițele sale. În schimb, SUA ar trebui să insiste asupra revenirii la Acordul de la Minsk II din 2015, pentru a crea zone de securitate la granița dintre Ucraina și Rusia și a descentraliza puterea politică din estul Ucrainei (Donețk și Lugansk). Rusiei i se va cere apoi să retragă toți mercenarii străini din aceste regiuni.
Doar „ puterea politică, economică și militară” a Statelor Unite va permite o soluție a crizei
Putin nu vrea nici un câștig teritorial, nici o renaștere a imperiului sovietic în Europa de Est și Centrală, dar mass-media e convinsă că pregătește o invazie militară rusă a Ucrainei care ar destabiliza Europa. Un editorial din Washington Post, dar și alte ziare au ferma convingere că doar „ puterea politică, economică și militară” a Statelor Unite va permite o soluție diplomatică a crizei. Dar mass-media nu spune nimic despre responsabilitatea americană în furtuna actuală, care poate fi atribuită administrațiilor Clinton și Bush. Fără pic de înțelepciune, acestea au extins NATO, aducându-i pe vecinii Rusiei și fostele republici sovietice într-o alianță care acum are 30 de membri.
Extinderea NATO rămâne mărul discordiei și începutul unui nou Război Rece
Extinderea NATO rămâne mărul discordiei în relațiile ruso-americane și principala cauză a ceea ce pare a fi începutul unui nou Război Rece. Disponibilitatea lui Gorbaciov de a accepta reunificarea Germaniei fără garanții de securitate explică denigrarea lui și a lui Șevardnadze de către Moscova. Iar exploatarea a slăbiciunii Rusiei din anii 1990 de către SUA explică insistența lui Putin de a opri avansul occidental.
Sistem avansat de rachete sol-aer în Polonia și România
În ultimele două decenii, SUA au luat măsuri suplimentare la poarta Rusiei. Administrațiile lui Bush și Obama au desfășurat un sistem avansat de rachete sol-aer în Polonia și România, pe motiv că e necesar pentru a contracara un posibil atac al Iranului cu rachete în Europa de Est. O absurditate! Marina americană continuă să desfășoare nave în Marea Neagră, amenințând să intre în apele teritoriale rusești.
Diferiți membri NATO, precum Țările Baltice, cer sisteme militare occidentale suplimentare, precum și o prezență militară permanentă a SUA. Prezența forțelor militare germane în Țările Baltice este un afront la preocupările legitime ale Rusiei cu privire la siguranța și suveranitatea sa.
Gândirea specifică Războiului Rece din echipa lui Biden
Președintele Joe Biden nu pare mai înțelept decât predecesorii săi. L-a trimis pe secretarul Apărării, Lloyd Austin, la Kiev, în octombrie, pentru a sublinia importanța „parteneriatului strategic”. Referințele și gafa lui Austin, că, în „cel mai bun caz, nu vom asista la o incursiune a URSS în Ucraina” este genul de derapaj freudian care dezvăluie gândirea specifică Războiului Rece din echipa de securitate națională a lui Biden.
În plus, trimiterea la Moscova a subsecretarului de Stat Victoria Nuland, pentru a discuta problema Ucrainei indică, de asemenea, „gândirea de grup” din echipa lui Biden. Nuland este cunoscută pentru amestecul ei în politica ucraineană, înainte de ocuparea Crimeei de către Rusia. Când i s-a spus că aliații europeni au probleme cu linia dură a SUA, răspunsul ei a fost „la naiba cu UE”. Numirea lui Nuland în Departamentul de Stat a indicat că administrația Biden este surdă.
Sau poate că Biden chiar crede că o confruntare cu Rusia din cauza Ucrainei va fi în beneficiul politic al Statelor Unite.