Negustorul Gheorghe Coemgiopolu s-a născut la Bucureşti în 1819. Tatăl său, Ştefan Gheorghe Cuimgiu, originar din Bitolia (Macedonia), a deschis prăvălie de argintărie în hanul Zătari, care se afla în apropierea Bisericii Zlătari de azi.
Ştefan Gheorghe Cuimgiu lucra obiecte fine în filigran, ştia carte, drept pentru care a fost ales staroste de argintari – „Cuimgibaşa“, de unde şi numele de Coemgiopolu. Căsătorit cu o bucureşteancă, care i-a adus mai multe proprietăţi şi un statut social pe măsură, Ştefan Gheorghe Coemgiopolu a participat la revolta împotriva grecilor, în vremea lui Caragea, la 1813. A fost obligat să se refugieze la Braşov. S-a întors la Bucureşti după plecarea lui Vodă Caragea, continuându-şi meseria până în anul 1828, când a încetat din viaţă. Fiul său, Gheorghe, a învăţat carte grecească. A intrat ca băiat de prăvălie la Parascheva Atanasiu. După ani buni de ucenicie, a pornit negustoria pe cont propriu. A deschis un mare magazin de stofe, de lipscănie, postavuri şi pânzărie, şi un atelier pentru haine bărbăteşti pe uliţa Lipscanilor.
Gheorghe a fost unul din primii investitori în producţia viermilor de mătase, realizând o veritabilă industrie la Pantelimon, unde avea o plantaţie de duzi de 80 de hectare. În 1857, înainte ca România modernă să se nască, el a participat la expoziţia de la Lyon cu probe de mătase filată cu mâna, a cărei calitate superioară a fost recompensată de juriul expoziţiei cu o medalie de aur. Întors în ţară, şi-a prezentat proiectul de sericicultură mai multor bogătaşi, însă doar patru au investit în ideea lui: Gheorghe Cantacuzino, V. Nicolici, V. Obedeanu şi N. Andronescu. Cu ajutorul financiar al acestora, Gheorghe Comegiopolu a ridicat o fabrică de filat gogoşile de mătase la Dămăroaia, unde au fost aduse torcătoare de la Lyon să le înveţe pe fetele românce această nouă meserie. În 1859, reuşeşte să obţină prima producţie cu profit. Trăind în epoca marilor schimbări vestimentare, Coemgiopolu şi-a dat seama că trebuie să aducă maeştri croitori străini pentru confecţionarea „hainelor nemţeşti“, cum li se spunea pe atunci şi, astfel, „îi aduse pe Prinţian şi pe Franke de la Viena“. Aceştia, după un număr de ani de serviciu la Coemgiopolu, au rămas definitiv în ţară. În mai puţin de zece ani, „toată elita românească“ se îmbrăca la Coemgiopolu, astfel încât, în scurt timp, el deveni cel mai cunoscut şi mai bogat negustor de lipscănie. La mijlocul secolului al XIX-lea, îl găsim „mare staroste peste toate corporaţiile“ negustoreşti. Moare în septembrie 1878.
