Anul 2007 va marca o nouă etapă în „bătălia“ dintre microîntreprinderi şi persoanele fizice autorizate pentru trofeul „cine plăteşte cele mai mici impozite“. Ca şi până acum, rundele nu sunt decisive, iar podiumul câştigătorilor se modifică permanent. Anul trecut a fost, de departe, cel al persoanelor fizice autorizate, sau, pe scurt al PFA, din cauza incertitudinii care plana asupra situaţiei juridice a microîntreprinderilor. Declaraţii numeroase,
Anul 2007 va marca o nouă etapă în „bătălia“ dintre microîntreprinderi şi persoanele fizice autorizate pentru trofeul „cine plăteşte cele mai mici impozite“. Ca şi până acum, rundele nu sunt decisive, iar podiumul câştigătorilor se modifică permanent.
Anul trecut a fost, de departe, cel al persoanelor fizice autorizate, sau, pe scurt al PFA, din cauza incertitudinii care plana asupra situaţiei juridice a microîntreprinderilor. Declaraţii numeroase, care mai de care mai belicoase, între care, de departe la loc de cinste sunt cele ale ministrului finanţelor, Sebastian Vlădescu, i-au făcut pe întreprinzători să se teamă şi să devină prudenţi. Au fost mulţi cei care s-au orientat, prevăzători, către PFA, datorită cotei mici de impozitare. Dar valul afirmaţiilor privind faptul că microîntreprinderile nu vor mai avea viaţă a trecut, iar schema de impozitare a microîntreprinderilor nu a fost cea anticipată de Finanţe. Cu alte cuvinte, modificările suportate de Cod au readus în lumina rampei microîntreprinderea, cea atât de hulită în 2006.
Dar, haideţi să vedem, în „lumina“ noilor prevederi ale Codului fiscal, care sunt avantajele şi dezavantajele celor două sisteme de organizare. Poate că ar trebui spus, încă de la bun început, că statutul de PFA este recomandat celor care desfăşoară o activitate de mică anvergură. Cea mai bună situaţie ar fi cea în care PFA ar fi, în acelaşi timp, şi salariat la o firmă. Asta, întrucât nu ar mai fi ţinută să plătească şi contribuţia de 6,5% la asigurările de sănătate şi ar scăpa de alte declaraţii la organele fiscale. În acest caz, contribuţiile ar fi plătite de firma la care PFA ar fi angajată. PFA poate să fie oricine, practic neexistând o limitare a obiectelor de activitate. Atâta doar, că o PFA nu poate desfăşura şi o altă activitate în afară de aceea pentru care este autorizată şi nu poate angaja salariaţi, cel puţin la nivel teoretic, pentru activităţile autorizate. Adică, dacă sunteţi translator şi aveţi statutul de PFA, nu mai puteţi angaja un salariat care să desfăşoare aceeaşi activitate, dar puteţi angaja, să zicem, o secretară sau un şofer.
Microîntreprinderea este recomandată antreprenorilor care nu doresc să „cheltuie“ banii, ci să-i investească, ca să nu mai spunem că în felul acesta ar „reuşi“ să „scape“ de plata impozitului de 16% pe dividende. În acest fel, puteţi să achiziţionaţi maşină, un laptop sau un sediu pentru societatea dumneavoastră, bunuri care vă pot ajuta să vă dezvoltaţi activitatea.
Alegeţi în funcţie de beneficiile urmărite
„Fiecare trebuie să treacă în revistă beneficiile oferite de fiecare dintre cele trei sisteme de organizare – persoană fizică autorizată, societate comercială plătitoare de impozit pe venit sau societate comercială plătitoare de impozit pe profit“, spune Justinian Cucu, consultant fiscal la Global Tax Management. „Spre exemplu, la un venit de 50.000 de lei noi, o microîntreprindere plăteşte 1.000 de lei noi impozit, în vreme ce o persoană fizică autorizată ar trebui să plătească un impozit de 8.000 de lei noi. Atâta doar, că PFA are varianta cheltuielilor deductibile, în cazul în care acestea sunt recunoscute“, mai explică Justinian Cucu. Acesta ar fi, să zicem, „cuiul lui Pepelea“ pentru PFA, deoarece nu orice cheltuială poate fi considerată deductibilă, ci doar acelea care sunt făcute în vederea realizării de venituri. Spre exemplu, cheltuielile susţinute de o PFA pentru susţinerea unui examen de atestare, cum a fost cel de consultant fiscal, nu sunt considerate deductibile. În plus, în cazul unei PFA, răspunderea este nelimitată asupra întregului patrimoniu, este supusă unui control strict al autorităţilor fiscale, iar costurile de administrare sunt destul de mari, întrucât în cazul lor nu sunt aplicate proceduri simplificate de declarare. Are, însă, avantajul că poate utiliza oricând, neîngrădit, veniturile realizate.
Avantajele şi dezavantajele microîntreprinderilor
O microîntreprindere, în schimb, indiferent că vorbim despre o plătitoare de impozit pe venit sau pe profit, are o răspundere limitată la nivelul capitalului social subscris, a costurilor medii de înfiinţare şi este plătitoare de impozit pe dividende de 16%. Nu pot utiliza veniturile realizate decât pe baza raportărilor financiare anuale, sub sancţiunea închisorii. În schimb, nu plăteşte contribuţii la asigurările de sănătate. Spre deosebire de cei 16% pe care trebuie să îi plătească impozit PFA, o microîntreprindere plăteşte 2% pe venit sau 16% pe profitul impozabil. O micro-plătitoare de impozit pe profit are cheltuieli deductibile, i se recunoaşte pierderea fiscală şi are cheltuieli mici de administrare, în cazul în care nu are salariaţi. Plătitoarele de impozit pe venit sunt privite mai cu suspiciune de Fisc, dar au proceduri simplificate de declarare. Este obligatorie angajarea a cel puţin unui salariat în 60 de zile de la înfiinţare.
Metode de optimizare pentru microîntreprinderi
Pont Din 2007, firmele care vor realiza venituri din activitatea de consultanţă şi management în proporţie mai mare de 50% din totalul veniturilor vor datora un impozit de 16% aplicat asupra diferenţei dintre veniturile impozabile şi cheltuielile deductibile. Dar această restricţie de a aplica impozitul de 2% poate fi evitată. Astfel, identificaţi cât mai precis activităţile desfăşurate, determinaţi corespondentul în activitatea de servicii pentru prestaţiile asigurate evidenţiate în urma analizei. Pentru activităţile cu caracter de consultanţă ce nu poate fi ocolit, evitaţi menţionarea lui expresă în contract. Încheiaţi noi contracte, care să prevadă furnizarea de servicii şi nu oferirea de consultanţă.
Exemplu Un contract de consultanţă privind organizarea şi coordonarea activităţii de marketing se va transforma în servicii de prospectare a pieţei.
Soluţie Pentru a nu plăti impozitul pe profit, în cazul în care realizaţi venituri mai mari de 100.000 de euro: dobândirea de mai multe societăţi a dreptului de proprietate asupra activelor, astfel încât, în momentul vânzării, veniturile realizate de către un număr dintre ele să fie sub 100.000 de euro. Este, de asemenea, posibilă cooptarea unei noi societăţi în calitate de coproprietar în schimbul serviciilor de identificare a unor potenţiali cumpărători.
Exemplu În cazul în care un activ are valoarea iniţială de 150.000 de euro şi este achiziţionat de trei firme ce au ponderea de 50% – 75.000, 25% -37.500 şi 25% – 37.500, la vânzarea lui cu valoarea de 350.000 de euro, veniturile realizate vor fi de 175.000, 87.500 şi 87.500 de euro. Impozitul datorat va fi în această variantă de 19.500 de euro, faţă de 32.000 de euro, cât ar fi fost dacă se aplica impozitul de 16%.
Cine sunt câştigătorii
«Nivelul cel mai avantajos de impozitare este disputat, în opinia mea, de societăţile comerciale plătitoare de impozit pe venit şi persoanele fizice autorizate.»
Justinian Cucu, consultant Global Tax Management