Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Securitate și Politici Externe, Josep Borrell Fontelles, a ținut un discurs în Parlamentul European pe 15 septembrie. Discursul a fost în general despre Turcia și în particular, despre lupta pentru putere în Mediterana de est.

Josep Borrell s-a adresat parlamentarilor dintr-o perspectivă centrată pe necesitatea abordării dinamicilor care vor stabili politica în privința Turciei la reuniunea Consiliului European care va avea loc în perioada 24-25 septembrie.

În discurs a arătat că „Fostele imperii au început să revină. Trei dintre acestea sunt Rusia, China și Turcia. Acestea sunt marile imperii ale trecutului care vin cu o abordare mondială și regională. Această situație ne oferă un context nou”. Aceste declarații ale lui Borrell au fost dezbătute atât în Europa cât și în Turcia din diverse puncte de vedere. S-a comentat din diverse unghiuri ce a vrut Borrell să spună cu aceste declarații, notează Türkiye.

Anumite medii din Turcia, mai ales cele de opoziție, au comentat că în constatarea lui Borrell că „vechile imperii au început să revină” se regăsește faptul că responsabili europeni sunt de părere că „Turcia s-a rupt de Vest și se îndreaptă de mult timp spre zona eurasiatică”.

Unele dintre aceste medii au profitat de ocazie pentru a repeta inepțiile pe care le spun de mult, anume că „Noi tot spunem că Turcia urmărește o politică externă neo-otomană, iar afirmațiile lui Borrell ne confirmă tezele”.

De fapt, în momentul în care se referă la dinamismul global și regional al Turciei, Înaltul Reprezentant are o abordare mai rațională decât cei care analizează politica externă cu binoclul ideologic

Aceste medii din interior, care încearcă să discrediteze atitudinea determinată și pro activă a Turciei în privința politicii externe printr-o abordare reducționistă, preferă să ignore afirmațiile făcute de Borrell în acest discurs și în cele anterioare.

Totodată, Borrell a subliniat că „Este clar că nu se va putea găsi o soluție la probleme printr-o confruntare cu Turcia. Turcia este un vecin important al Uniunii Europene. Având în vedere că nu putem schimba arealul geografic în care ne aflăm, vom continua să fim vecini”. Borrell le-a recomandat politicienilor europeni să „recunoască forța și capacitatea actuală a Turciei”.

La începutul lunii Iulie, într-o sesiune intitulată „Stabilitate și Securitate în Mediterana: Rolul negativ al Turciei”, Borrell s-a opus ferm membrilor Parlamentului European.

Parlamentarilor care compară politica externă urmată de Turcia cu cea a Imperiului Otoman și care solicită aplicarea de sancțiuni Turciei și suspendarea negocierilor de aderare, Borrell le-a replicat „Nu este vremea pentru o cruciadă. Eu nu sunt comandantul cruciaților”. Și a adăugat că „Turcia este un partener cheie și o țară candidată”, amintind totodată că nu există o altă cale decât dialogul pentru soluționarea problemelor.

Când face aceste declarații, Înaltul Reprezentant nu spune aceste cuvinte pentru că iubește prea mult Turcia sau pentru că apreciază politica externă a Turciei. Sau pentru că susține tezele Turciei referitoare la Mediterana de est.

Așa cum subliniază în repetate rânduri și președintele Erdoğan, el încearcă să arate că Turcia „este un stat mare și puternic”. Preferă să arate prin diferite exprimări că Turcia, care și-a consolidat în ultimii ani poziția internațională, a ajuns la capacitatea și la nivelul de a fi o putere care să schimbe echilibrele transfrontaliere. A făcut aceste declarații știind că Turcia și-a dezvoltat capacitatea industriei de apărare, că a atins capacitatea de a organiza operațiuni militare și civile în afara granițelor sale, că are posibilitatea de a prospecta și sonda singură în bazinele energetice.

Pe scurt, Borrell își dă seama că Turcia a ajuns în poziția de a schimba echilibrele în competiția globală pentru putere. Din acest motiv, a făcut declarațiile de mai sus pentru a poziționa corect Turcia în stabilitatea și securitatea Mediteranei.

Știm că în spatele acestor abordări și medii interne care ignoră determinarea, capacitatea și pașii pe care i-a făcut Turcia în politica externă, care încearcă să discrediteze politica externă a Turciei, se află un sentiment ostil față de Erdoğan și de administrație.

Este imposibil ca aceste medii interne să nu vadă ce au văzut deja europenii și vesticii.