Acesta fiind profilul conturat, se naşte o mare îngrijorare cu privire la Donald Trump. Dacă va deveni comandantul suprem al armatei americane, militarii ar putea fi nevoiţi să nu-i respecte ordinele. E avertismentul unui fost şef al CIA.
Michael Hayden, fost director al CIA şi NSA: „Aş fi extrem de îngrijorat dacă preşedintele Trump ar guverna în conformitate cu limbajul folosit de candidatul Trump, în timpul campaniei”.
Este o reacţie care a venit după ce Trump s-a declarat, în repetate rânduri, pentru folosirea torturii şi pentru asasinarea familiilor teoriştilor.
„Dacă ar fi să dea astfel de ordine, odată venit la putere, forţele armate americane ar refuza să acţioneze”, a avertizat Michael Hayden.
Să ne uităm acum la imigraţie, unul dintre subiectele preferate ale campaniei Trump. Magnatul promite două lucruri pe care toţi experţii le consideră imposibile şi dezastruoase din punct de vedere economic. Primul: deportarea tuturor imigranţilor ilegali din SUA – adică 11 milioane de oameni! A doua promisiune sună la fel de prost:
„Voi construi un zid măreţ la graniţa noastră de sud! E un zid Trump. Un zid frumos. Voi construi cel mai bun zid pe care l-aţi văzut vreodată! O să-mi pun numele pe el. Vreau un zid splendid! Zidul Trump – o, ce frumos va fi acel zid! Să zicem că zidul va costa 4 miliarde”.
Dincolo de imigraţie şi apărare, există şi îngrijorări cu privire la libertăţile şi drepturile civile ale americanilor. Să o luăm cu Primul Amendament la Constituţia SUA, cel privind libertatea de expresie.
– Uitaţi-vă la toate camerele acelea! Sunt cei mai necinstiţi oameni din lume! Jurnaliştii! Sunt cei mai răi!
– Urâm presa?
– Da!
Acesta este punctul în care se află acum relaţia candidatului Trump cu presa. Dacă este deranjat de vreun reporter, Trump simplifică situaţia: îl dă afară de la conferinţele lui de presă.
După aproape două mandate ale lui Barack Obama, marcate de o imposibilitate a negocierii dusă până la blocaj instituţional, Trump promite că va fi un preşedinte care se va târgui pentru a obţine orice.
„În mai toate declaraţiile pe care le face, Trump descrie preşedinţia SUA drept o arenă în care ar rezolva probleme folosindu-se de voinţa sa şi de abilităţile de negociator. (…) Totuşi, chiar şi cei mai înverşunaţi preşedinţi descoperă repede limitele puterilor lor”, scria Los Angeles Times.
Aici este vestea bună pentru cei îngrijoraţi că Donald Trump a devenit cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite. Oricât de departe a mers în campania electorală, sistemul instituţional american va fi cel care îl va ţine în limitele statului de drept.
Spune că vrea să fie prieten cu toţi liderii lumii. Deocamdată, a reuşit să înfurie mai toţi aliaţii Statelor Unite. Unii dintre ei au dezbătut chiar dacă nu cumva Donald Trump ar trebui să aibă interdicţie de intrare în ţările lor. Iar discursul lui despre politică externă nu a reuşit să îi liniştească pe cei care-l critică. Ne uităm, în continuare, la lumea lui Donald Trump. O analiză despre cum ar arăta relaţia "preşedintelui Trump" cu comunitatea internaţională.
America vrea să trăiască în pace şi prietenie cu Rusia şi cu China şi va avea o politică externă disciplinată şi consistentă. E viziunea de preşedinte a lui Donald Trump, care a trasat liniile politicii sale externe într-un discurs menit să-i convingă pe sceptici că înţelege ce se întâmplă în lume şi că se va descurca perfect. Trump a promis că va pune mereu pe primul plan America şi că America va fi din nou măreaţă. Nu a dat detalii, în schimb a criticat cam toate deciziile luate de adminstraţia Obama. Şi, ca să fie cât mai convingător în demersul său, Donald Trump a renunţat să fie spontan şi imprevizibil, vorbind liber, şi a preferat să citească un discurs pregătit dinainte de echipa sa.
„A venit vremea să scuturăm de praf politica externă a Americii. Politica mea externă va pune întotdeauna pe primul plan interesele poporului american şi securitatea Americii. Trebuie să fie pe primul plan. Trebuie!
Nu vom mai lăsa această ţară şi nici pe cetăţenii ei pradă unui fals slogan al globalizării. Statele-naţiuni rămân adevărata fundaţie a fericirii şi armoniei.
Politica noastră externă este un mare dezastru. Fără viziune. Fără scop. Fără direcţie. Fără strategie. Astăzi, vreau să identific cinci mari puncte slabe ale politicii noastre externe.
În primul rând, resursele noastre sunt suprasolicitate. Preşedintele Obama a slăbit puterea militară prin slăbirea economiei. Reconstruim alte ţări slăbind-o pe a noastră.
Trebuie să ne reconstruim armata şi economia. Ruşii şi chinezii şi-au dezvoltat foarte repede forţa militară. Şi, uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu noi! Arsenalul nostru nuclear, cel mai puternic mijloc de descurajare, a fost lăsat să se atrofieze şi are nevoie disperată de modernizare. Şi acest lucru trebuie să se întâmple imediat.
Vom cheltui atât cât va fi nevoie pentru a ne reconstrui forţa militară.
Puterea noastră militară nu trebuie pusă la îndoială de nimeni!
În al doilea rând, aliaţii noştri nu se achită corect de datoria lor.
Ţările pe care le apărăm trebuie să plătească pentru această apărare. În caz contrar, Statele Unite trebuie să fie pregătite să lasă aceste ţări să se apere singure. Nu avem de ales.
În al treilea rând, prietenii noştri au început să creadă că nu se pot baza pe noi. Am avut un preşedinte care şi-a ignorat prietenii şi a plecat capul în faţa duşmanilor, lucru nemaivăzut în istoria ţării noastre. A negociat un acord dezastruos cu Iranul şi apoi am privit cum Iranul a ignorat condiţiile, înainte să se fi uscat cerneala. Iranului nu i se poate permite să aibă arme nucleare.
Preşedintele Obama a mutilat sistemul nostru de apărare antirachetă şi a abandonat planurile din Polonia şi Cehia.
Israel, marele nostru prieten şi singura democraţie adevărată din Orientul Mijlociu, a fost neglijat şi criticat de o administraţie căreia îi lipseşte moralitatea. Preşedintele Obama nu a fost prietenul Israelului.
În al patrulea rând, rivalii noştri nu ne mai respectă. Când preşedintele Obama a aterizat în Cuba cu Air Force One, niciun lider nu a venit să-l întâmpine. Un incident fără precedent, poate, în lunga şi prestigioasa istorie a Air Force One. Apoi, inimaginabil, dar acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Arabia Saudită. E lipsa de respect.
Preşedintele nostru a permis Chinei să-şi continue asaltul economic asupra locurilor de muncă şi a bunăstării americanilor, refuzând să impună acorduri şi să facă presiuni asupra Chinei. Dacă scopul preşedintelui Obama a fost să slăbească America, nici că putea să facă o treabă mai bună!
Prietenilor şi aliaţilor noştri le spun că America va fi din nou puternică. America va fi din nou un partener de încredere.
Înainte de toate, avem nevoie de un plan pe termen lung pentru a împiedica răspândirea islamismului radical.
Unele evenimente pot necesita folosirea forţei armate, dar avem de dus şi o luptă filosofică, precum cea din vremea Războiului Rece. În acest scop, vom colabora strâns cu aliaţii noştri din lumea musulmană.
Dar, trebuie să fie un drum cu dublu sens. Şi ei trebuie să se poarte bine cu noi.
Lupta împotriva islamismului radical va fi dusă şi în ţară.
Trebuie să punem capăt importului de extremism alimentat de această politică de imigraţie fără sens. Habar nu avem de unde vin aceşti oameni.
Şi mai este gruparea ISIS. Pentru ei, am un mesaj simplu: zilele lor sunt numărate. Nu le voi spune unde şi nu le voi spune cum. Trebuie… Noi, ca naţiune, trebuie să fim mai imprevizibili. Suntem foarte previzibili. Spunem tot ceea ce facem. Dacă trimitem trupe, le spunem înainte.
Ne dorim să trăim în pace şi prietenie cu Rusia şi cu China. Cred că sunt posibile reducerea tensiunilor şi ameliorarea relaţiilor cu Rusia, dar doar dintr-o poziţie de forţă. Unii spun că ruşii nu pot fi rezonabili. Intenţionez să aflu acest lucru.
Reglarea relaţiilor cu China este un alt pas important.
China respectă puterea şi, lăsându-i să profite de noi din punct de vedere economic – ceea ce şi fac mai mult ca oricând, le-am pierdut respectul.
Putem să câştigăm şi unii şi alţii sau putem merge fiecare pe calea lui. La nevoie, asta se va întâmpla.
După ce voi fi ales preşedinte, voi convoca un summit cu aliaţii din NATO şi un summit separat cu aliaţii din Asia.
Nu voi ezita să trimit forţe militare atunci când nu există altă cale. Dar dacă America porneşte la luptă, va lupta doar ca să câştige.
Pacea şi prosperitatea sunt obiectivele mele, nu războiul şi distrugerea.
Deşi nu făceam parte din puterea guvernamentală, m-am opus războiului din Irak şi am spus ani la rând că va destabiliza Orientul Mijlociu. Am avut dreptate.
Trebuie şi vom face ca America să fie din nou măreaţă. Şi dacă reuşim acest lucru, poate că acest secol va fi cel mai liniştit şi mai prosper din istoria lumii.
