Banca-punte este "o instituţie de credit cu o existenţă temporară, care să asigure preluarea activelor şi pasivelor unei instituţii de credit aflată în dificultate", scrie în document.

După preluare, băncii-punte îi revin "toate drepturile şi obligaţiile decurgând din relaţiile contractuale aferente activelor şi pasivelor preluate, precum şi în cele decurgând din elementele preluate care nu sunt evidenţiate ca active şi pasive bilanţiere, şi continuarea prestării serviciilor bancare aferente activelor şi pasivelor preluate, până la vânzarea băncii-punte către o terţă parte eligibilă", mai scrie în document.

Prelungirea termenului de funcţionare al băncii punte poate fi realizată în condiţiile în care se menţine ameninţarea la adresa stabilităţii financiare şi dacă negocierile cu potenţialul achizitor al băncii-punte nu au fost finalizate.

Administrarea noii instituţii

Administrarea băncii-punte este organizată în sistem dualist, membrii directoratului fiind desemnaţi de Banca Naţională a României dintre persoane cu reputaţie şi experienţă recunoscute în domeniul financiar-bancar, iar atribuţiile consiliului de supraveghere sunt exercitate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, potrivit documentului.

Rolul băncii-punte se va substitui aceluia al băncii preluate, care implică "accesul la sistemele de plăţi, piaţa monetară, conturi de corespondent, cont deschis la Banca Naţională a României, precum şi utilizarea infrastructurii şi a personalului instituţiei de credit de la care s-a efectuat transferul."

Valabilitatea autorizaţiei instituţiei de credit de la care s-a efectuat transferul de active şi passive va înceta la data transferului activelor şi pasivelor acesteia către banca-punte.

Tot atunci va fi iniţiată procedura de lichidare administrativă a instituţiei de credit reziduale. Aceasta va fi supusă unei proceduri de lichidare administrativă.

Alte două posibilităţi de intervenţie

Preluarea instuţiei cu probleme dă către banca – punte este doar una din cele trei măsuri de stabilizare la care poate recurge banca centrală.

O alta implică transferul total sau parţial de active şi pasive ale instituţiei de credit "în dificultate" către una sau mai multe instituţii eligibile.

O altă măsură se referă la implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în calitate de administrator delegat şi, după caz, "de acţionar al instituţiei de credit aflate în dificultate, dacă dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privinţa acţionariatului care deţine controlul asupra instituţiei de credit respective."

Dacă Banca Naţională a României a decis suspendarea dreptului de vot a acţionariatului care deţine controlul asupra instituţiei de credit aflate în dificultate, Fondul devine acţionar al instituţiei de credit respective prin majorarea capitalului social al acesteia şi subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acţiuni emise.

Ulterior, Fondul poate ieşi din acţionariat atunci când se ia de către acţionari decizia de vânzare a unei participaţii. Aceştia din urmă au obligaţia de a notifica Fondul, iar "vânzarea participaţiei calificate se realizează numai împreună cu participaţia deţinută de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar."