Liderii „nucleului dur“ au bătut palma pentru mai multe niveluri de integrare și se pare că, în viitorul apropiat, UE va arăta destul de diferit. Ce impact va avea noua configurație asupra României?
Cele cinci scenarii privind viitorul UE prezentate de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, dar și faptul că liderii occidentali au declarat că preferă varianta unei Europe cu mai multe niveluri de integrare le-au dat fiori multor români, care par să creadă că vom fi abandonați treptat de Bruxelles în mâinile politicienilor locali și că state precum Rusia sau Turcia vor ajunge să aibă o influență mult mai mare în regiune.
Potrivit lui Juncker, există cinci direcții principale pentru Uniune: păstrarea status quo-ului, reducerea rolului UE la cel de piață comună, apariția unor diferențe de integrare între statele membre, reducerea competențelor UE la unele domenii considerate prioritare, respectiv integrarea mai puternică a tuturor statelor membre. În același timp, cancelarul Angela Merkel a spus recent că trebuie să acceptăm faptul că unele țări avansează mai repede decât altele, iar președintele François Hollande a afirmat: „Unitate nu înseamnă uniformitate. De aceea lansez un apel la noi reforme pentru ca anumite țări membre să poată înainta mai repede și mai în profunzime în arii precum apărarea comună sau zona euro.“
UE, un viitor puzzle?
Pentru început, să nu uităm că Uniunea are deja mai multe „viteze“. Unele state fac parte din zona euro, altele nu (România, Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia, Danemarca etc.). Unele sunt în Schengen, altele nu (noi, bulgarii, croații). Unele sunt în NATO, altele, cum ar fi Suedia, Finlanda, Austria, Irlanda, nu. Așa că, dacă se va concretiza scenariul al treilea, s-ar putea să ne trezim, peste câțiva ani, că facem parte din „nucleul dur“ al UE în anumite domenii, dar că am ales să nu ne integrăm complet (sau nu am îndeplinit criteriile necesare pentru a o face) în alte sectoare.
Asta cel puțin în teorie, căci în practică liderii din jumătatea de est a continentului par să se teamă că occidentalii ar putea desena în așa fel criteriile de integrare în anumite domenii încât membrii mai noi nu s-ar putea califica. De aici și opoziția puternică exprimată la adresa Europei cu mai multe viteze la Budapesta, Varșovia, Zagreb sau București.
„Asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. România se pronunță pentru o Europă puternică, consolidată, unitară și incluzivă“, a arătat președintele Klaus Iohannis.
Probleme și soluții
Dar le este teamă esticilor că nu vor fi primiți într-o viitoare uniune fiscală sau că vor fi lăsați pe dinafară dintr-o viitoare armată europeană? Unora dintre ei poate că da. Majoritatea liderilor din fostele state comuniste nu-și doresc, însă, cu adevărat o integrare și mai puternică. Ceea ce îi doare pe ei în realitate este că restructurarea Uniunii ar putea pune în pericol o serie de drepturi deja existente.
Ar putea fi înlocuit, de pildă, Spațiul Schengen cu o copie a sa cu mai puțini membri sau chiar desființat? Reacțiile după valul de refugiați și atentatele din ultimii ani ne sugerează că da. Dar libertatea de circulație a persoanelor și a forței de muncă ar putea fi îngrădită pentru anumite state membre? Deocamdată, nu, însă într-un nou tratat european ar putea fi prevăzute situații și condiții care ar putea face ca românii sau polonezii să nu mai poată să se stabilească și să muncească oriunde vor pe teritoriul Uniunii. Pe lista libertăților care ar putea fi puse la o adică în discuție pentru membrii de categoria a doua s-ar mai putea număra accesul la servicii medicale sau educaționale, dreptul la asistență socială, dar chiar și accesul anumitor produse pe anumite piețe. Deocamdată toate sunt garantate de „constituția“ UE, însă dacă aceasta va fi rescrisă într-un mod mai „relaxat“, orice este posibil. Un punct extrem de important este viitorul fondurilor europene. Esticii sunt beneficiari neți (de la aderare și până acum România a primit de la UE cu 27 de miliarde de euro mai mult decât a dat) și evident că noi reguli fiscale și bugetare ar putea avea ca efect scăderea sumelor puse la dispoziție de contributorii neți (mai ales dacă Marea Britanie, unul dintre donatorii importanți, va părăsi Uniunea).