Tendinţa statelor europene, din ultimul deceniu, de a micşora taxele va fi dificil de continuat atâta timp cât datoriile guvernelor şi îmbătrânirea populaţiei cer finanţare tot mai mare.
Statele Uniunii Europene au încercat, în ultimii doi ani de criză financiară, să împace prin politica de taxare bunăstarea socială cu relansarea economică. În vreme ce cheltuielile pentru beneficiile financiare acordate multor segmente de populaţie au tot crescut de la an la an, taxele, atât pe veniturile individuale, cât şi pe profiturile companiilor s-au redus lent. În medie, impozitele pe venit au scăzut în UE cu 10% din 1995 până în 2010, iar cele pe profit, cu 12%.
Inclusiv în 2009 şi în 2010, tendinţa s-a menţinut, taxarea împovărătoare fiind mai degrabă orientată spre consum. După cum reiese din studiul Comisiei Europene, Taxation trends 2010, unele state (Cehia, Ungaria, Lituania, Slovenia şi Grecia) au micşorat impozitul pe profit chiar şi în acest an, deşi unele dintre ele se confruntă cu probleme serioase de finanţare a deficitului public.
Comportamentele guvernelor în faţa crizei oscilează între conservarea bunăstării generate de politica socială de până acum – generoasă pentru majoritatea populaţiei şi obţinută printr-o taxare foarte ridicată – şi stimularea economiei, care nu se poate face decât cedând mai mulţi bani din impozite mediului privat.
Impozitele pe venit menţinute
Răspunsul de până acum la această dilemă a fost o politică de taxare cu accent pe consum: prin majorarea TVA şi a accizelor. În schimb, a fost menţinut sau chiar scăzut impozitul pe venit pentru ca persoanele cu venituri mici să fie afectate mai puţin de criză, iar consumul gospodăriilor să nu scadă drastic. În rarele cazuri în care statele au optat pentru majorarea impozitului pe venit, decizia a fost îndreptată către veniturile mari, majoritatea statelor practicând sisteme progresive de impunere, în trepte de venituri.
Acestea permit o intervenţie mai mare din partea statului în redistribuirea resurselor, iar studiul CE arată că preferinţa pentru sisteme progresive va continua în UE. Pe de cealaltă parte, menţinerea sau reducerea impozitului pe profit are o puternică valoare simbolică pentru investitori, deşi fără impact imediat în economie.
Politica de taxare nu vizează doar creşterea-scăderea cotelor, ci şi lărgirea-îngustarea bazelor de impozitare. Majoritatea statelor au recurs la această metodă care nu afectează atât de puternic încasările bugetare şi care permite ţintirea anumitor categorii de contribuabili. Numeroase ţări vestice au mărit numărul deducerilor la impozitul pe venit, îndeosebi pentru creşterea, educaţia sau îngrijirea copiilor, iar Germania a optat şi pentru deducerea integrală a costurilor cu îngrijirea sănătăţii. Bulgaria a plusat chiar şi a acordat deducerea dobânzilor pe locuinţele ipotecate ale familiilor tinere.
TVA la alimente, scăzut
Pentru companii, cea mai frecventă deducere vizează autoturismele, de regulă pentru cele cu emisii reduse de noxe sau pentru maşinile electrice. În schimb, Cehia permite necondiţionat deducerea TVA pentru maşinile de serviciu ale antreprenorilor. În ceea ce priveşte TVA, deşi cota standard a fost majorată în multe ţări, pentru unele categorii de bunuri şi servicii, cota a fost micşorată. În contextul crizei s-a preferat coborârea taxei pentru alimente. Belgia a tăiat TVA pentru mâncarea servită în restaurante sau furnizată de catering cu 9%, iar Finlanda, cu 5%. Alte măsuri născute de criză au fost rambursarea mai rapidă a TVA către companii pentru a le îmbunătăţi fluxul de numerar, suprataxarea unor venituri, cum ar fi vestita taxă Robin Hood din Ungaria sau taxa suplimentară de 2,5% din veniturile care depăşesc 2,5 milioane de euro aplicată în Portugalia.
Unele guverne, cum ar fi cele din Franţa sau Marea Britanie, au vrut să-i şi pedepsească pe autorii bănuiţi ai crizei, suprataxând bonusurile managerilor din instituţiile financiare. Slovacia a mers până la impozitarea cu 49% a veniturilor managerilor din companiile care primesc ajutoare de stat. Măsurile de taxare au alternat de la începutul crizei. Primele reacţii au pus accent pe susţinerea economiilor şi s-au îndreptat către relaxarea fiscalităţii. După ce criza a luat amploare, dezechilibrând bugetele naţionale, tendinţa a fost de consolidare fiscală şi, implicit, de menţinere sau majorare a taxelor.
Măsurile de consolidare se preconizează că vor continua, potrivit studiului citat, întrucât datoriile guvernamentale au ajuns la punctul critic.
25% este cea mai ridicată cotă de TVA în statele membre, respectiv în Suedia şi Danemarca, România urmându-le în top cu 24%, de la 1 iulie 2010
Impozit pe venit (%)
Impozit pe profit (%)
Persoane fizice
Graficul reflectă cele mai ridicate cote de impozit pe veniturile persoanelor fizice, ajustate conform modelului de calcul al Comsiei Europene (CE).
Companii
Sistemele de taxare diferă de la un stat la altul (baza de impunere, deduceri, rate). Cifrele au fost calculate de CE pentru a obţine rezultate comparabile.
