Banca Nationala a pierdut anul trecut lupta cu inflatia. Cifra finala nu a fost cea prognozata, ba chiar si coridorul de +/- un procent a fost depasit. Ce va fi in acest an? Recentele masuri anuntate de BNR par sa arate directiile si butoanele pe care banca centrala vea sa apese. Dobanda de referinta a fost majorata cu un punct procentual, iar rezervele minime obligatorii, la valuta, au fost majorate de la 35 la 40 %. Adica, pentru fiecare 100 de euro pe care o banca ii atrage ca depozite, va depune 40 la BNR, de unde va primi o dobanda nesemnificativa.
Dupa anuntarea acestor masuri, leul s-a intarit brusc in raport cu euro. Aceasta pare sa fie optiunea majora a bancii centrale: Va lasa leul sa se intareasca bine, ca arma de lupta impotriva inflatiei, dar asta inseamna ca isi asuma si riscul cresterii in continuare a deficitului de cont curent. Impotriva deficitului extern, Banca Nationala vrea sa lupte prin reducerea consumului. Salariile vor creste in acest an mult mai incet decat au crescut anul trecut, iar creditul ipotecar sau de consum va fi de asemenea domolit. Creditele in valuta sunt de-a dreptul dezavuate, iar majorarea rezervelor minime are si acest scop, scaderea drastica a imprumuturilor in euro sau dolari. Banca Nationala a asteptat pentru a lua aceste masuri pana cand a vazut care a fost nivelul inflatiei in luna ianuarie. si a fost peste 1%, ceea ce face greu de atins tinta de inflatie pentru acest an.
Vazand aceasta cifra, guvernatorul si-a pregatit ceara pe care sa si-o puna in urechi pentru a nu auzi strigatele exportatorilor care, cu siguranta, nu vor lipsi. Ba, chiar, BNR s-a hotarat prea tarziu sa lase cursul in pace. Sigur ca o politica de intarire a leului si de crestere a dobanzilor va aduce alte batai de cap: va atrage fonduri speculative. Acestea fusesera domolite prin scaderea dramatica a dobanzilor, chiar la niveluri real-negative, si interventii in piata valutara, de unde BNR absorbea excesul de valuta. Noile decizii par sa arate ca tintirea inflatiei devine chiar obiectivul principal, iar pentru durerile colaterale, banca centrala va incerca sa gaseasca alte anestezice locale.
Recapituland, contextul macro in 2006 ar fi umatorul: Impotriva deficitului extern, luptam prin reducerea consumului (obtinuta prin domolirea creditelor si cresteri salariale minore), iar impotriva inflatiei, aducem un leu mai puternic. Inmultirea fondurilor speculative ar putea amplifica, pe termen scurt, durerile de cap, iar exportatorii vor fi cei mai loviti. Aceasta pare sa fie optiunea pentru moment. Daca BNR nu se va speria, ar putea fi o optiune corecta. Daca va ceda la primele strigate, la sfarsitul lui 2006 vom avea si tinta de inflatie neatinsa, si exportatori nemultumiti, si speculatori imbogatiti din pierderile pe care le va inregistra banca centrala.
“O politica de intarire a leului si de crestere a dobanzilor va aduce alte batai de cap: va atrage fonduri speculative.”
