Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament asupra Legii educaţiei în data de 28 octombrie 2010. Încă de la depunerea actului normativ la Parlament, în 19 octombrie, preşedintele Senatului a solicitat Curţii să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională Parlament-Guvern, având în vedere că deja exista un proiect similar în dezbaterea Legislativului. Totodată, asumarea răspunderii a fost urmată, în 29 octombrie, de depunerea moţiunii de cenzură PSD-PNL intitulată "Legea educaţiei naţionale, o lege antieducaţie şi antiromânească".
În 3 noiembrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlament şi Guvern, constatând că angajarea răspunderii de către Guvern este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.
În 15 noiembrie, şi Guvernul a transmis CC solicitarea de constatare a existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament pe tema Legii educaţiei, ca urmare a tergivărsărilor privind dezbaterea moţiunii de cenzură a opoziţiei. Dezbaterea moţiunii ar fi însemnat continuarea şi finalizarea procedurii de asumare a răspunderii Guvernului pentru Legea educaţiei.
În 24 noiembrie, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii formulate de primul-ministru Emil Boc privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară la Legea educaţiei, pentru care Executivul şi-a asumat răspunderea în Parlament.
În urma deliberărilor, Plenul Curţii, cu majoritate de voturi, a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.
În 29 noiembrie, PNL şi-a retras semnăturile de pe moţiunea de cenzură, care nu a mai putut fi dezbătută. În aceeaşi zi, Birourile Permanente reunite au decis, la diferenţă de un vot, să retrimită Guvernului legea asumată, pe motiv că procedura asumării a fost declarată neconstituţională.
Preşedintele Camerei Deputaţilor anunţă ca legea a fost adoptată
În 14 decembrie, Legea educaţiei este considerată adoptată, anunţul fiind făcut în plenul Camerelor reunite, într-o şedinţă condusă de Roberta Anastase şi de Alexandru Pereş, ambii reprezentanţi ai PDL. Legea a fost imediat contestată la Curtea Constituţională de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, şi, separat, de 108 deputaţi PSD, PC şi PNL, aceste sesizări urmând să fie discutate marţi, 4 ianuarie, după două amânări.
În sesizarea sa, preşedintele Senatului a susţinut că procedura de adoptare a Legii educaţiei a fost neconstituţională.
Sesizarea parlamentarilor se referă atât la modul în care a fost adoptată legea, cât şi la neconstituţionalitatea unor articole ce reglementează învăţământul pentru minorităţi, despre care afirmă că ar încălca prevederea din legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, precum şi la articole privind învăţământul universitar, despre care susţin că ar încălca autonomia universitară, garantată prin Constituţie.
În cazul în care Curtea Constituţională va admite sesizările, Legea educaţiei va fi retrimisă la Parlament, pentru a pune în acord cu legea fundamentală prevederile contestate. În situaţia în care Curtea Constituţională respinge sesizările, legea merge la promulgare.
Susa: Mediafax