Curtea de Apel București a pronunțat decizia în dosarul Sorin Ovidiu Vîntu.
Soluția pe scurt. Instanța a respins apelul ca nefondat. Cererea de recurs poate fi depusă în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă. Decizia a fost pronunțată pe 18 iunie 2024. Ea a fost comunicată părților prin grefa instanței.
Banca Română de Scont l-a chemat în instanță pe Sorin Ovidiu Vîntu
Litigiul a fost rejudecat după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în septembrie anul trecut, retrimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru o nouă evaluare.
Conflictul a început în martie 2017, când Banca Română de Scont, reprezentată de lichidatorul Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, l-a chemat în judecată pe Sorin Ovidiu Vîntu (SOV), solicitând:
- Obligare la plata daune compensatorii de 3,12 milioane USD, conform articolelor 998, 1000 alin. 3 și 1546 din Codul Civil 1865;
- Plata dobânzii legale aferente echivalentului în lei a sumei de 3,12 milioane USD de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului, conform articolului 1088 din Codul Civil 1865;
- Anularea documentelor și operațiunilor bancare false, care au fost efectuate fără justă cauză, privind conturile bancare ale unor terțe persoane fizice/juridice deschise în BRS – Sucursala București, utilizate ilegal pentru delapidarea resurselor BRS și finanțarea Gelsor SA, creând astfel un drept de creanță concesionat/novat de 3,12 milioane USD.
SOV nu ar fi adus prejudiciu
În martie 2020, Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București a respins pretențiile formulate de Banca Română de Scont S.A. Instanța a constatat, conform motivării publicate pe rolii.ro, că nu s-au îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de art. 998 din Codul Civil 1865 pentru a stabili răspunderea delictuală a pârâtului.
În contextul operațiunilor financiar-contabile și bancare, inclusiv cesiunilor și novațiilor de creanță care au avut la bază convenția de finanțare nr. 220/01.07.2000 între Sorin Ovidiu Vîntu și societatea Mobilier Network SA (fostă Gelsor Network), nu au fost identificate faptele ilicite delictuale săvârșite de pârât. Instanța nu a găsit dovezi privind documentele pretins false și componentele valorice ale prejudiciului total invocat de reclamantă.
Mai mult, din analiza complexă și extensivă a obiectivelor verificate, ordonată prin Ordonanța din 22.09.2014 emisă de Procurorul General, nu au rezultat acte și fapte ilicite comise de pârât. Este vorba de cele legate de finanțările succesive și relațiile directe dintre FNI, BRS și BID.
Instanța nu a stabilit existența și amploarea prejudiciului invocat în acțiune. Prin urmare, tribunalul a concluzionat că nu au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 din Codul Civil 1865. În final, a respins astfel acțiunea ca neîntemeiată.
Avocații băncii au contestat decizia
Nemulțumită de sentința inițială, Banca Română de Scont a contestat decizia. Ea s-a îndreptat către instanța superioară. Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat.
Avocații băncii au contestat din nou soluția. De data aceasta au făcut-o la instanța supremă. Acesta a decis să retrimită dosarul la Curtea de Apel București pentru o nouă evaluare. Dacă Banca Română de Scont va formula din nou recurs, dosarul va fi trimis din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru o decizie finală, arată justnews.ro.