Analiza a fost prezentată de Mihails Kozlovs, membrul Curții de Conturi Europene, responsabil de acest raport. Acest raport se concluzionează că măsurile luate la nivelul UE pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului prezintă unele deficiențe.

Un  război dus în numele legalității

În condițiile în care valoarea tranzacțiilor suspecte din Europa este estimată a fi de ordinul a sute de miliarde de euro, abordarea UE în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului este una fragmentată, mai spune raportul. Deși organismele relevante ale UE au un rol de elaborare de politici și de coordonare, precum și unele competențe directe limitate, eforturile în materie sunt gestionate în cea mai mare parte la nivel național. Pes curt, măsurile luate la nivelul UE pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului prezintă unele deficiențe. Totodată, deoarece cadrul de supraveghere al UE este fragmentat și coordonarea sa este deficitară, acesta nu reușește să asigure o abordare coerentă și condiții uniforme de aplicare.

Crimă cu gulere albe

Spălarea banilor este practica de legitimare a produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni prin introducerea acestora în economia reglementată pentru a le masca originea ilegală. În Europa, Europol estimează că valoarea tranzacțiilor suspecte este echivalentă cu aproximativ 1,3 % din PIB-ul UE. La nivel internațional, această cifră este estimată a fi aproape de 3 % din PIB-ul mondial. Date recente arată că peste 75 % din tranzacțiile suspecte raportate în UE proveneau de la instituții de credit din peste jumătate dintre statele membre.

„Deficiențele care există la nivelul UE în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului trebuie să fie soluționate, iar rolul de supraveghere al UE trebuie și el consolidat în mod semnificativ”, a declarat Mihails Kozlovs, în cadrul conferinței de presă de azi. „Trebuie făcut mult mai mult pentru a se garanta o punere în aplicare promptă și coerentă a dreptului UE. În primul rând, UE ar trebui să utilizeze ori de câte ori este posibil regulamente, și nu directive, având în vedere necesitatea ca legislația să fie pusă în aplicare în mod coerent la nivelul statelor membre.”, a mai punctat Kozlovs.

E nevoie de o abordare unitară

În prezent, competențele UE în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt partajate între mai multe organisme. Comisia Europeană elaborează politici, monitorizează încorporarea acestora în dreptul statelor membre și se ocupă de analiza riscurilor. Auditorii au identificat deficiențe în realizarea acestor sarcini. Legislația în materie de combatere a spălării banilor este complexă și a fost pusă în aplicare într-un ritm prea lent și în mod neuniform în UE. În ceea ce privește procedura de evaluare a riscurilor, auditorii au constatat că aceasta nu indică schimbările intervenite de-a lungul timpului și este lipsită de o dimensiune geografică și de o prioritizare eficace. Până în prezent, UE nu a adoptat o listă autonomă a țărilor terțe cu risc ridicat care reprezintă o amenințare pentru piața internă a UE din punctul de vedere al spălării banilor. În plus, Comisia nu a reușit să producă statistici actualizate cu privire la această chestiune, ceea ce face dificilă o evaluare a amplorii fenomenelor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în UE.

Investigații nu foarte amănunțite

Autoritatea Bancară Europeană (ABE) are – și a utilizat – competența de a investiga posibile încălcări ale dreptului UE în acest domeniu. Din 2010 și până în prezent, ABE nu a făcut însă decât o singură constatare pozitivă privind o situație de încălcare a dreptului UE în domeniul spălării banilor și al finanțării terorismului și nu a procedat la o investigație din inițiativă proprie cu privire la cazul respectiv. Totodată, auditorii au găsit dovezi privind încercări de a face lobby pe lângă membri ai Consiliului supraveghetorilor în perioada în care aceștia deliberau cu privire la o posibilă recomandare legată de o încălcare a dreptului UE. Această situație arată că există un risc ca procesul decizional de la nivel înalt al ABE să fi fost influențat de interese naționale (constatare similară cu concluziile Raportului special al Curții din 2019 referitor la exercițiile de simulare de criză desfășurate de ABE). Auditorii au constatat de asemenea că Comisia nu dispune de orientări interne referitoare la declanșarea unei solicitări către ABE pentru o investigație. Atunci când a existat o astfel de solicitare, ea a fost trimisă pe bază ad-hoc și, în majoritatea cazurilor, în urma unor relatări din mass-media.

O supraveghere mai atentă

Un ultim aspect analizat de auditori a fost integrarea riscului de spălare a banilor în supravegherea prudențială a băncilor din zona euro. S-a constatat că Banca Centrală Europeană (BCE) – care este, din 2014, autoritatea de supraveghere directă a băncilor semnificative – a înregistrat un bun început în ceea ce privește partajarea de informații cu autoritățile naționale de supraveghere, dar că nu are nici responsabilitatea și nici competența de a investiga modul în care acestea utilizează informațiile. Calitatea materialelor partajate de autoritățile naționale de supraveghere varia și ea considerabil din cauza practicilor naționale. ABE elaborează orientări actualizate specifice, care, potrivit recomandărilor Curții, vor trebui finalizate și implementate de BCE și de autoritățile naționale cât mai curând posibil.