Domnul Nisipeanu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul, înmatriculat în Germania în anul 1997, are o capacitate cilindrică de 1 597 cm3 și respectă norma de poluare Euro 2.

Pentru a putea să înmatriculeze acest vehicul în România, domnul Nisipeanu a plătit, la data de 1 februarie 2010, suma de 4431 de lei ca taxă pe poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, a solicitat restituirea sumei plătite.

Tribunalul Gorj, sesizat cu litigiul, a adresat Curții de Justiție mai multe întrebări cu privire la compatibilitatea legislaţiei respective cu dreptul Uniunii.

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea aminteşte că, astfel cum a stabilit deja în cauza Tatu, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Curtea arată că aceleaşi consideraţii se impun şi în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/20082, OUG nr. 218/20083, OUG nr. 7/20094 și, respectiv, OUG nr. 117/20095.

Astfel, toate aceste modificări a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea aminteşte de asemenea că obiectivul protecției mediului – invocat de guvernul român pentru justificarea taxei – şi care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Cu ocazia şedinţei publice din cadrul fazei orale a prezentei cauze, guvernul român a solicitat Curții să limiteze efectele în timp ale hotărârii sale.
În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată şi raporturilor juridice născute înainte de hotărârea Curţii.
Totuşi, în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care a interpretat-o. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a două criterii, și anume buna-credință a celor interesați și riscul unor perturbări grave.
În ceea ce privește riscul unor perturbări grave, existența unor consecințe financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotărâre preliminară nu justifică, prin ea însăși, limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri. Statului membru care solicită o astfel de limitare îi revine obligația de a prezenta în fața Curții date cifrice care să stabilească riscul unor repercusiuni economice grave.
Or, în ceea ce privește repercusiunile economice care pot decurge din prezenta hotărâre, prin care Curtea declară că dreptul Uniunii se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat în esență la menționarea numărului mare de cereri de rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40 000, și să facă referire la criza economică de care este afectată România.
În lipsa unor date cifrice mai precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri, Curtea constată că guvernul român nu a făcut dovada criteriului privind existența unor perturbări grave.
În aceste condiții, fără a mai considera necesar să verifice îndeplinirea criteriului privind buna-credință a celor interesați, Curtea respinge cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii sale. 
SURSA: Curtea de Justiție a UE