Banca Centrală Europeană (BCE) a cumpărat integral noile obligaţiuni emise de Italia în lunile aprilie şi mai, însă acest efort excepţional nu a permis decât stabilizarea costurilor de finanţare ale Italiei, arată datele publicate marţi de BCE.
Conform acestor date, în ultimele două luni BCE a achiziţionat obligaţiuni de stat italiene în valoare de 51,1 miliarde de euro, în condiţiile în care oferta netă de titluri italiene a fost de 49 miliarde de euro, potrivit analiştilor de la UniCredit.
Cu toate acestea, randamentele pentru titlurile de stat italiene pe 10 ani au scăzut cu doar patru puncte de bază, ajungând vineri la 1,491%. De asemenea, diferenţa dintre randamentele pentru obligaţiunile italiene şi cele germane s-a redus cu doar opt puncte de bază, până la 190 puncte de bază.
Datele statistice mai arată că BCE a pus în paranteză regulile sale interne, ca urmare a urgenţei provocate de pandemia de coronavirus, şi a achiziţionat mult mai multe obligaţiuni italiene decât cota ce revenea Italiei, conform regulilor de repartiţie bazate pe populaţie şi ponderea economică a fiecărei ţări din zona euro. În schimb, BCE a achiziţionat mai puţine obligaţiuni germane decât cota ce revenea Germaniei. Această decizie ar putea fi criticată de Germania, în contextul în care o decizie a Curţii Constituţionale a Germaniei cu privire la programul de relaxare cantitativă al BCE a provocat tensiuni în relaţia cu Bundesbank.
În cazul Italiei, BCE şi Banca Italiei au cumpărat obligaţiuni italiene în valoare de 37,4 miliarde de euro în cadrul programului Pandemic Emergency Purchase Programme (PEPP), adică 21,6% din totalul achiziţiilor derulate în aprilie-mai în conformitate cu acest program. Teoretic, partea ce revenea Italiei din această schemă este de 17%. Mai important, deviaţia de la cotele teoretice este şi mai mare în cadrul achiziţiilor de obligaţiuni derulate de BCE în cadrul Public Sector Purchase Programme (PSPP), conform cărora partea ce a revenit Italiei a fost de 26,5% şi de doar 13,9% pentru Germania.
Steen Jakobsen spune că în Europa are loc acum o politică fiscală extremă, Germania fiind cea care a dat startul unei masive schimbări în politica fiscală.
Acest lucru are efecte nu numai pentru Germania, dar pentru întregul proiect european, întrucât Germania ocupă un loc principal in mecanismul european, spune Steen Jakobsen.
Cancelarul german, Angela Merkel, a anunţat miercuri seară un plan de relansare de 130 de miliarde de euro pentru anii 2020 şi 2021 destinat să stimuleze economia ţării grav lovită de pandemia de COVID-19, scrie AFP.
„Dimensiunea planului de relansare va fi de 130 de miliarde de euro pentru anii 2020-2021, dintre care 120 de miliarde vor fi cheltuiţi pentru guvernul federal”, a afirmat Angela Merkel într-o conferinţă de presă la finalul a două zile de discuţii între conservatori şi social-democraţi, parteneri ai coaliţiei guvernamentale.
„Avem un plan de relansare economică, un plan pentru viitor şi, bineînţeles, pe lângă aceasta ne ocupăm acum de responsabilitatea noastră pentru Europa şi de dimensiunea internaţională”, a declarat Angela Merkel.
