Cutremur financiar în România. Decizia care îi lovește direct pe românii cu credite la bancă
Vești proaste pentru români! Lovitură pentru românii cu credite la bancă.
De obicei, piețele financiare și băncile centrale se mișcă în aceeași direcție, dar nu întotdeauna și în același ritm. Când nu se întâmplă așa, înseamnă că piețele se așteaptă la o realitate economică diferită față de ce cred autoritățile. Dobânda la zece ani a SUA este văzută ca un indicator global al costului banilor. Ea reflectă atât deciziile luate de Banca Centrală a SUA, cât și așteptările investitorilor privind inflația și creșterea economică.
Deși în ultimul an băncile centrale din țările dezvoltate au redus dobânzile, dobânzile la obligațiunile guvernamentale au crescut. Economia reală nu simte prea mult reducerea dobânzilor, iar costurile de împrumut pentru companii și persoane rămân mari. Piața financiară este globală, iar creșterea dobânzilor la titlurile de stat din SUA face ca împrumuturile să devină mai scumpe și în Europa și în piețele emergente.
În acest moment, piețele financiare par să fie departe de politica băncilor centrale, iar investitorii se așteaptă ca dobânzile mari să rămână pentru mai mult timp, ne explică Cristian Popa, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), într-un articol de opinie.
De ce a crescut inflația?
Un motiv pentru creșterea inflației ar putea fi revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Chiar dacă noul președinte promovează politici liberale, pro-business și pentru libertatea individuală, el are și o retorică protecționistă, cu promisiuni de taxe vamale mari și o posibilă reducere semnificativă a imigrației, factori care ar putea crește inflația.
Costurile de producție ar putea să crească, iar numărul de muncitori ar putea scădea. În acest caz, Banca Centrală a SUA (Fed) ar putea fi nevoită să mențină dobânzile mari pentru o perioadă mai lungă decât se credea inițial. Măsurile protecționiste duc la scumpiri, iar acest lucru generează inflație.
Un alt motiv este că Guvernul SUA emite multe titluri de stat pentru a acoperi un deficit bugetar destul de mare, de aproximativ 6,5% din PIB în 2024 (iar în 2025 va ajunge aproape la 2 trilioane de dolari). Investitorii tradiționali au început să cumpere mai puține titluri de stat sau cer dobânzi mai mari pentru a compensa inflația așteptată.
Cererea nu mai ajunge la nivelul ofertei
Pe scurt, cererea nu mai ajunge la nivelul ofertei, așa că prețurile obligațiunilor scad și randamentele cresc. Investitorii sunt mai sceptici acum decât înainte în ceea ce privește capacitatea SUA de a rezolva problema deficitului bugetar.
În plus, încheierea programelor de relaxare cantitativă (QE) a însemnat că Rezerva Federală, care era un mare cumpărător de titluri de stat americane, nu mai cumpără atât de mult.
În trecut, Fed absorbea o parte mare din datoria guvernamentală, ceea ce ajuta la menținerea dobânzilor mai mici. Acum, însă, avem o „înăsprire cantitativă” (QT), care face ca situația să devină mai dificilă pe piața obligațiunilor. Având în vedere că băncile centrale nu mai cumpără obligațiuni și, în unele cazuri, vând active, investitorii privați trebuie să preia mai multă datorie. Creșterea randamentelor titlurilor de stat reflectă și o creștere a „term premium”, adică suplimentul cerut de investitori pentru a deține datorie pe termen lung.
Problema dobânzilor mai mari nu se limitează doar la SUA
Problema dobânzilor mai mari nu se limitează doar la SUA. Randamentele obligațiunilor din Germania și Franța au crescut și ele, iar în Marea Britanie au atins un nivel maxim care nu a mai fost văzut din 2008.
În piețele emergente, creșterea dobânzilor din SUA face ca investitorii să-și mute banii către țările cu randamente mai mari. De exemplu, de ce ar împrumuta cineva un stat emergent la 6%, când poate să împrumute SUA la 4,5%? Banii se duc acolo unde aduc cele mai mari câștiguri.
În plus, guvernele cu datorii mari se confruntă cu costuri tot mai mari pentru a-și refinanța datoriile, iar investitorii încep să se îndoiască de capacitatea acestor guverne de a plăti datoriile. Este modul în care piețele corectează excesele.
Creșterea randamentelor obligațiunilor nu înseamnă neapărat o criză, dar arată că riscurile sunt văzute diferit acum. Investitorii cred că inflația ar putea reveni, ceea ce ar pune presiune asupra băncilor centrale și ar face guvernele să fie mai atent analizate.
De menționat este că, deși dobânzile actuale la obligațiunile guvernamentale par mari față de ultimii 15 ani (când banii erau ieftini), ele sunt la un nivel similar cu cel din începutul anilor 2000 (până la criza din 2008) și mult mai mici față de anii ’80.
La începutul anului 2024, piețele aveau alte așteptări
La începutul anului 2024, piețele se așteptau la o politică monetară mai relaxată, cu mai multe reduceri ale dobânzilor, dar asta s-a întâmplat doar parțial. Acum, investitorii cred că băncile centrale vor păstra o politică mai strictă. Piețele au trecut de la optimism la pesimism.
Deși factorii ciclici au ajutat la scăderea inflației în ultimii doi ani, factorii structurali, cum ar fi deficitele, războaiele, schimbările climatice și problemele demografice, o împing în sus. Astfel, factorii care duc la creșterea randamentelor nu vor dispărea prea curând.
Politicile fiscale generoase, protecționismul și tensiunile geopolitice continuă, iar disputele comerciale s-ar putea intensifica, ceea ce va aduce mai multe presiuni inflaționiste, dobânzi mai mari și o creștere economică mai lentă. Băncile centrale nu au altă opțiune decât să fie prudente. Va trebui să așteptăm și să vedem dacă piețele financiare au dreptate.
În urma ședinței de pe 29 ianuarie, Fed a adoptat o atitudine mai prudentă, menținând dobânda de politică monetară între 4,25% și 4,50%.
