O analiză publicată de DailyJstore explică de ce dolarul este atât de puternic în acest moment, cum s-a ajuns aici și care este viitorul monedei americane.

Dolarul american este mai puternic decât a fost vreodată în ultimii ani. Rezerva Federală a crescut brusc rata dobânzii, care a atins acum cifra record de 3%, pentru a lupta împotriva inflației. Recent, Conferința ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) a cerut băncilor centrale, inclusiv Fed, să oprească această politică monetară, pe fondul preocupărilor legate de o recesiune globală.

Politica monetară americană este legată intrinsec de economia internațională. După cum afirmă Thomas Costigan, Drew Cottle și Angela Keys, dolarul este moneda de rezervă globală, iar majoritatea tranzacțiilor se bazează pe un cadru modelat de valoarea bancnotei verzi.

În multe privințe, influența Statelor Unite asupra afacerilor globale este o constelație asimetrică, susținută atât de ea însăși, cât și de sistemele internaționale pe care le-a construit.

Acest lucru poate genera probleme pentru alte economii mondiale: un raport recent al UNCTAD avertizează că o creștere a ratei dobânzii în SUA ar putea reduce veniturile viitoare, cu 360 de miliarde de dolari, pentru țările în curs de dezvoltare. Deci, de ce este dolarul american atât de puternic? Răspunsul este unul de proiectare a politicilor; pe lângă interesele de după cel de-Al Doilea Război Mondial, care au oferit SUA o poziție de top în Ordinea Mondială, sistemul economic este construit pentru a se consolida el însuși, fiind o responsabilitate americană.

O scurtă istorie a valutelor

Începând de mijlocul secolului al-XX-lea, dolarul a fost piatra de temelie a economiei globale. După cum amintesc Costigan, Cottle și Keys, Conferința de la Bretton Woods, din 1944 – primul acord valutar internațional care a instalat un sistem centrat pe SUA ca normă  – a stabilit că toate statele își pot calibra valoarea banilor printr-o conversie aur-dolar.

Acest model s-a schimbat sub administrația Nixon, când valoarea s-a mutat către o altă marfă: petrolul. Când economiile statelor exportatoare de petrol au intrat spirala creșterii prețurilor și a cererii, valorile petrolului au devenit atașate de tranzacțiile în dolari, denumite petrodolari. Așa că petrolul a devenit, și continuă să fie, ancora valorică în monedele americane și internaționale.

Rolul instituțiilor internaționale

După cum au menționat Costigan, Cottle și Keys, hegemonia monedei a fost, inițial, un efort postbelic, care a încorporat conducerea SUA în paradigma economică globală. În timp ce inițiativa a fost promovată de mesaje politice de genul ”SUA ar putea stabiliza regiuni diferite ale lumii, dacă sunt un centru financiar”, ea a făcut parte dintr-un plan numit strategia „Grand Area”, susținut de guvernul SUA.

Strategia a legat interesele economice ale Statelor Unite cu cele de securitate, asigurând conducerea Americii într-un sistem internațional liberal. A planificat puterea, hegemonia, controlul și bogăția SUA.

Hegemonia dolarului și viitorul său

Este puțin probabil ca alte state să răstoarne hegemonia dolarului. Unii au încercat, cu inițiative menite să concureze cu sistemele de tranzacții operate de Occident, cum ar fi SWIFT.  În plus, economiile în creștere și monedele private ar putea provoca autoritatea dolarului, notează cercetătorul în relații internaționale Masayuki Tadokoro.

Cu toate acestea, s-ar putea ca cea mai mare parte a activității economice globale să nu facă decât să întărească și mai mult fortăreața bancnotei americane. La urma urmei, sistemul a fost conceput astfel.

Principala provocare este una de ordin  teoretic, scriu Costigan, Cottle și Keys. Un lucru este însă cert: dacă dolarul american își pierde supremația în sistemul valutar global, își va pierde și locul în sistemul energetic global.