Comandanții de vârf al Alianței Atlanticului de Nord (NATO) sunt îngrijorați cu privire la pierderile numeroase provocate de războiul din Ucraina, dar și la consumul masiv de muniție.

Apărută inițial pentru a opri o invazie sovietică, NATO s-a mărit de-a lungul anilor. De la finalul Războiului Rece și până acum, multe armate ale țărilor din NATO s-au micșorat, în timp ce amenințarea sovietică a dispărut.

Totuși, luptele recente dintre Federația Rusă și Ucraina au ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea NATO de a lupta cu unități mari împotriva acestei țări conduse de Vladimir Putin.

Comandantul suprem al forțelor Alianței Atlanticului de Nord (NATO) în Europa, Christopher Cavoli, spunea, în luna ianuarie a acestui an, că ”amploarea acestui război este disproporționată în raport cu gândirea noastră recentă. Dar este real și trebuie să ne confruntăm cu el”.

”Magnitudinea acestui război este incredibilă. Ucrainenii au 37 de brigăzi pe linia frontului, plus alte zeci de brigăzi teritoriale. Rușii au pierdut aproape 2.000 de tancuri. Dacă facem o medie de la începutul războiului între zilele de intensitate mică și mare, rușii au cheltuit în medie mult peste 20.000 de lovituri de artilerie pe zi”, a mai precizat comandantul suprem al forțelor NATO în Europa.

Războiul de la granița României vine cu mai multe lecții, iar una dintre ele este cât de importantă este o bază industrială adecvată pentru a susține un război de mare intensitate. Pe fond, SUA, Rusia și Europa se străduiesc să accelereze producția de obuze de artilerie, după ce stocurile s-au epuizat în urma Războiului Rece.

”Capacitatea de producție rămâne vitală, absolut vitală. O bază industrială de apărare sănătoasă și elastică este la fel de importantă precum numărul de soldați”, a mai spus Christopher Cavoli.

Națiunile trebuie să aibă abilitatea de a răspunde prin forță militară

Diplomația, războiul cibernetic și puterea economică sunt caracteristici care nu pot fi date la o parte, însă comandantul suprem al forțelor NATO în Europa spune că ”marea caracteristică, ireductibilă, a războiului este puterea hard”.

Mai precis, el spune că națiunile trebuie să aibă abilitatea de a răspunde prin forță militară, aici fiind incluse și tancurile.

În ceea ce privește Ucraina, succesele de pe câmpul de luptă arată că ”precizia poate învinge masa”.

”Nu toți avem acest lucru și trebuie să îl compensăm în gândirea noastră, în planificarea noastră”, a mai spus el, subliniind că posibilitatea ține de timp sau de înlocuirea timpului cu spațiul.

NATO nu a purtat niciodată războiul cu Uniunea Sovietică

Alianța nu a purtat războiul de care se temea, cu Uniunea Sovietică, iar operațiunile militare din Serbia, Libia și Afganistan au implicat un număr mic de trupe, avioane și muniție.

Cu toate că de la 12 state a ajuns la 30 de state, NATO a avut nevoie de ajutorul SUA. Drept exemplu, NATO a rămas fără bombe ghidate cu precizie după prima lună în Libia.

De partea cealaltă, Rusia nu stă nici ea mai bine. Țara cumpără obuze de artilerie din Coreea de Nord ceea ce arată că Federația Rusă nu este în plină formă pentru a lupta cu NATO și Ucraina.

Cu toate acestea, eforturile NATO de a face rost de arme și muniții pentru Ucraina nu sunt suficiente.

SUA ar putea fi, probabil, cele mai capabile de un război de lungă durată, însă chiar și așa industria de apărare va avea nevoie de ani de zile pentru a crește producția de obuze de artilerie.