La 30 de ani de la decesul bunicii sale, Steliana Sima nu poate depăși nici acum dispariția celei care a fost cea mai dragă ființă din viața sa. Artista a mărturisit că are momente când îi ia hainele și vorbește cu ele, ca și cum ar vorbi cu „maica”, așa cum o alinta.
Steliana Sima îi păstrează amintirea vie chiar și acum, la 30 de ani de la dispariție, și își alină dorul cu hainele rămase de la bunica sa.
„Bunica mea mă iubea de la pământ până la cer și de la cer până la pământ, atât de mult mă iubea. Eram universul ei. Zicea ea, în tinerețea ei, că atunci când o muri să fie îngropată cu acel costum. Dar când a văzut că nepoata ei cântă, a zis să nu…
Și îl păstrez. Dar cu atâta sfințenie, că îl îmbrac la momente mai speciale. Simt că mă ține în brațe”, a povestit artista în cadrul unui interviu acordat pentru emisiunea lui Cătălin Măruță.
A simțit că „maica” se duce
„Maica”, așa cum Steliana Sima o alinta, a murit după o luptă grea cu boala. În ultima discuție avută, i-a cerut artistei să se roage pentru mântuirea sa. La scurt timp, a decedat și chiar dacă nu avea telefon mobil prin care să fie anunțată, susține că a trăit un fenomen paranormal în urma căruia a știut ce s-a întâmplat.
„A suferit mult când a murit. Pentru că a avut ciroză. Și momentele alea… Și chinurile alea… Când m-am dus, ultima discuție asta mi-a spus, <<Roagă-te să mă ierte Dumnezeu>>. <<Nu, că nu vreau maică să mori>>.
Eu nu conștientizam că ei îi este atât de greu. Am plâns foarte mult. Și când am ajuns la București, e o biserică acolo la Unirii. Fusesem în biserică și până la urmă am zis, <<Doamne, iart-o pe maica. Fă cum știi tu mai bine și iart-o!>>.
Nu aveam telefoane mobile pe atunci, aveam telefon fix. Și ca să vezi ce legătură puternică a fost între mine și ea. Am simțit o adiere caldă, cu mirosul ei. Am ajuns acasă și a sunat telefonul fix. Zice: <<Acum 20 de minute a murit maică-ta>>.
Și imediat am făcut conexiunea că atunci când am simțit adierea aia cu mirosul ei, atunci se prăpădise. Ieșisem de la biserică și l-am rugat pe Dumnezeu așa cum ea m-a rugat când am plecat de acasă”, a povestit, cu ochii în lacrimi, Steliana Sima.
Deși au trecut 30 de ani de la acel moment, Steliana Sima nu se desprinde de amintirea bunicii. Artista păstrează obiecte și haine care i-au aparținut femeii. Iar atunci când îi este dor, vorbește cu ele și își imaginează că o are în față.
„A rămas prezentă și este prezentă în tot ceea ce fac. I-am păstrat acasă șifonierul ei. Avea șifonierul ei de fată și într-unul din sertare i-am păstrat și haine. Hainele alea pe care le-am păstrat acum, mă duc și le iau, singură, eu, în taină, și le miros.
Și miros a maica. Ele miros a maica-mea. Și alea rămân acolo. Nu știu ce n-aș da măcar o dată să o mai strâng în brațe. Dar când iau iile cusute de ea, le pup înainte, le strâng, le miros. Le așez pe umeraș și vorbesc cu ele. Visul ei a fost să cânt”, a mărturisit cântăreața de muzică populară.
A trecut prin emoții mari la un diagnostic
Steliana Sima nu s-a supărat pe Dumnezeu că i-a luat-o pe „maica”. Din contră, atunci când a avut o problemă, s-a refugiat în credință. Așa s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, când un medic i-a pus un diagnostic crunt, dar greșit.
I s-a spus că trebuie să-i fie extirpat un sân, dar pe holurile spitalului a făcut cunoștință cu o femeie care ulterior i-a devenit și prietenă. Aceasta a ajutat-o să ajungă la un alt doctor, care i-a dat vești mai bune și care a salvat-o.
„A fost o sincopă în viața mea și atunci L-am rugat să mă ajute. N-a rămas nepăsător pentru că mi-a scos în cale oameni. Minunile se fac prin oameni. Mi-a scos un om de suflet în cale, doamna Grațiela, ne-am întâlnit pe holurile unui spital.
Mă pregăteam să plec în Egipt. Trebuia să se intervină pe sân. A fost un șoc, să te duci pentru un control de rutină și să constați că trebuie să faci operația. Am ieșit din cabinet răvășită, eram pe altă lume și în fața mea s-a ridicat o doamnă și mi-a spus, ‘Nu se poate, chiar aseară vorbeam cu familia mea și am spus că daca n-oi avea zile să pot să-mi văd băiatul mire, le-am spus să o luați pe Steliana Sima la nuntă, dacă eu nu voi mai fi’.
Cu un suflet atât de generos a spus: ‘Doamne, nu Steliana Sima, am suferit eu destul’. I-am povestit și a spus: ‘Nu, dumneavoastră nu trebuie să faceți nicio intervenție. O să mă duc în genunchi la domnul profesor și o să-l rog să vă primească’. M-a văzut domnul profesor. Din fericire nu era nimic grav, a fost un nodul, nu era de altă natură. De la Fundeni până acasă, cădeau blugii de pe mine. Atât de mult m-a afectat. Acum mă bucur și de o rază de soare”, a mai spus Steliana Sima.