Istoricul Stejărel Olaru a fost prezent într-un nou podcast ”Istorii secrete”, acolo unde a vorbit despre Maria Tănase, cea care a cunoscut faima internațională, a avut o țară la picioare, iubiri pătimașe, relații de răsunet, aventuri cu spioni și care a fost curtată de diplomați și agenți străini de spionaj.
Istoricul Stejărel Olaru a fost prezent în podcastul ”Istorii secrete” de pe canalul de YouTube al HAI România!. În cadrul podcastului, istoricul a vorbit despre viața Mariei Tănase.
Întrebat de jurnalistul Ionuț Cristache dacă după ce a pus punct cărții a înțeles cine a fost Maria Tănase cu adevărat, istoricul a precizat ”cred că da. M-am întrebat acest lucru. M-a frământat de multe ori gândindu-mă dacă am reușit să o înțeleg pe Maria Tănase așa cum a fost ea ca personalitate și ca om și dacă în cartea mea va apărea așa cum credeam și cred în continuare că a fost. Cum spuneați, Maria Tănase a avut o viață de excepție. A murit la 49 de ani, dar chiar și așa în cei 49 de ani, într-o viață scurtă, dar plină de istorii, plină de evenimente spectaculoase, fabuloase, am putea spune că a trăit cât am putea trăi noi în 149 de ani”.
Ulterior, Ionuț Cristache a precizat ”nu este doar artista Maria Tănase, este spionul Maria Tănase, este femeia fatală maria Tănase, care a iubit fără inhibiții și fără limite, este colaboratoarea Securității Maria Tănase, este de la revelația muzicii de folclor la interzisa regimului Antonescu și a regimului comunist. Chiar a avut talentul ăsta uriaș sau poate că conjunctural a cunoscut persoane potrivite, la momentul potrivit a ajuns să fie cine e recunoscută astăzi”.
”Cred că a avut acest talent și talentului i se datorează ascensiunea fabuloasă în plan artistic, mai ales dacă ne gândim că Maria Tănase vine dintr-o familie săracă. Fără mijloace materiale solide care să o ajute să pătrundă în această lume.
Suntem la începutul anilor 30, poate chiar pe la jumătate anilor 30, când Maria Tănase face eforturi să devină artistă. Nimeni nu o bagă în seamă. Începe să aibă câteva relații, să cunoască persoane care ar putea să o sprijine în acest sens. E adevărat, unele dintre aceste relații au succes, dar este și intuiția ei, și bineînțeles este și talentul ei.
În viața Mariei Tănase ca artistă, un prim rol extrem de important îl joacă iubitul din anii 30, cred că din 1930 până în 1939, Sandu Eliad, un intelectual de stânga, dar care îi deschide uși în societate și care la rândul lui o introduce un alt intelectual, tot de stânga, Harry Brauner, folclorist cum își spunea el, culegător de folclor în acea perioadă și care înțelege valoarea artistică a Mariei Tănase și își propune să îi cultive această valoare astfel încât să o transforme într-o artistă. Talentul ei fără doar și poate este condiția primordială care a făcut ca astăzi să știm cu toții de Maria Tănase”, spune și Stejărel Olaru.
Niciodată nu a încercat să strângă, să se gândească la zile negre
Întrebat cât a debutat, istoricul a spus ”nu a debutat în restaurantul Neptun, dar este unul dintre primele restaurante în care a cântat și a devenit extrem de cunoscută. Suntem în anul 1938, deja în a doua parte, când încheie acest contract cu patronul restaurantului. A debutat în Crâșma înainte de Neptun. În septembrie-octombrie 38 când cântă la Neptun ea debutase deja la radio în 1938. A fost punctul culminant. Radiodifuziunea era rampa de lansare a unui artist. Nu orice artist ajungea să cânte la radio sau să interpreteze la radio. Are această șansă și din acel moment este cunoscută de toată țara. Îmi aduc aminte și acum un pianist care lucra la radio și care o asculta în direct în acea zi și care s-a îmbrăcat, era într-o duminică, să se ducă la radio să o cunoască pentru că spunea el: „auzisem ceea ce nu mai auzisem până atunci”.
Era fabulos, era nou, era inedit, dar în același timp era puternic și impresionant. Vocea și cântecul ei. Pentru că suntem la sfârșitul anilor 30, când cântecul popular nu e atât de cântat în centrul orașului cum am crede noi astăzi, cântecul popular era la mahala, era la marginea orașului, era în obor când era târgul, dar în centru la simandicoși se cântau romanțe, tangouri. Au fost și alți cântăreți de folclor înaintea Mariei Tănase care n-au avut succes, nu au reușit, dar au cântat în astfel de restaurantele, dar contractele lor erau oprite la scurt timp. Maria Tănase era altceva. Vocea ei era specială și lumea a înțeles ușor acest lucru și are acest succes datorită radioului și apoi el continuă la restaurantul Neptun și în 39 schimbă deja restaurant după restaurant, renegociind contractele”.
”În condițiile în care alți artiști primeau 500-700 de lei, ca să facem comparație, nu-mi dau seama acum ce ar însemna banii pe care îi câștiga Maria Tănase astăzi, dar știm că Maria Tănase a fost cheltuitoare. Niciodată nu a încercat să strângă, să se gândească la zile negre, a rămas fără bani tot timpul, mai ales în timpul războiului și după război, dar ea a câștigat sume fabuloase, pe care le-a și cheltuit imediat”, spune acesta.
Pe ce dădea banii Maria Tănase
Jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat pe ce cheltuia Maria Tănase banii, iar răspunsul a venit imediat.
”I-a plăcut viața bună și și-a cheltuit banii pentru a trăi luxos. A schimbat frecvent locuințele în centrul orașului, atunci când se simțea nemulțumită se muta imediat. Cheltuia în oraș, în magazinele de lux, dar în același timp era extrem de darnică și-a ajutat prietenii. La rândul ei se împrumuta în mod constant atunci când rămânea fără bani, dar a fost atât de generoasă încât unii prieteni i-au atras atenția să înceteze să mai dăruiască bani sau valori pentru că nu le va vedea niciodată înapoi”, spune istoricul.
Întrebat dacă poate descri ceva din serile de epocă, Stejărel Olaru spune ”așa îmi încep cartea cu o scenă pe care parțial mi-am imaginat-o, parțial am reconstruit-o din informațiile din arhive de la diverși martori ai vremii care povesteau despre cum aveau loc spectacolele la restaurantul Neptun în zona Buzești atunci când cânta Maria Tănase. Restaurantele era pline până la refuz, lumea stătea în picioare, lumea stătea să o asculte de afară că nu mai avea loc să intre. Mesele erau ocupat și de VIP-uri, chiar și prim-miniștrii.
La un moment dat am găsit note informative ale Serviciului Special de Informații. Despre prezența lui Iuliu Maniu venit special să o asculte, în condițiile în care el nu suporta viața de noapte, se culca devreme. A simțit nevoia să o cunoască și să o asculte într-un astfel de loc Maria Tănase era plăcută publicului, dar și în același timp severă. Nu accepta de exemplu să se vorbească peste cântecul ei. Nu cânta dacă nu era liniște în restaurant.
Un restaurant atunci când cânta Maria Tănase se transforma într-o scenă de ateneu pentru că nimeni nu mai îndrăznea să mănânce, să vorbească. Toți rămâneau încremeniți și o ascultau până când Maria Tănase își termica spectacolul. Apoi venea printre clienți, stătea de vorbă cu unii dintre ei și de altfel într-un astfel de loc l-a și cunoscut pe Maurice Negre, marea ei iubire, un jurnalist francez care era și spion și care a avut o viață grea în România”.
Istoricul a mai spus că, în timp războiului, Maurice Negre a fost mai mult spion decât jurnalist.
Maria Tănase și politica
Cei doi au abordat și legătura pe care Maria Tănase o avea cu politica, iar jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat dacă aceasta avea un crez politic.
”Nu s-a implicat în politică, dar sigur că simpatiza cu cauza aliată. Este evident, dar a preferat să stea deoparte de politic. A fost iubita lui Sandu Eliad care a fost comunist. În casa lui Sandu Eliad, unul dintre cei care a înființa Asociația Amicii URSS la București, intru foarte mulți intelectual de stânga. Nu îi păsa. Nu era interesată de discuțiile politice. Nu a fost interesată de politică. Poate nici nu a înțeles-o așa cum credem noi că am înțelege-o astăzi. Nu i se părea important. Lucrurile se schimbă în 1940 când regimurile politice sunt mai severe. Atunci ea simte presiunea inclusiv asupra e, ia odată cu venirea guvernului Antonescu și a legionarilor, are de suferit în mod direct”, spune istoricul.
Gazda emisiunii a mai spus că ”anturajul era format din foarte mulți oameni cu contacte în servicii secrete nemțești”, iar istoricul completează că ”la jumătatea anilor 30 are relații în poliție, în Guvern”.
Despre anturajul Mariei Tănase
”Dacă să spunem o prietenă sau un prieten nu i-a mărturisit la un moment dat că este implicat și în astfel de jocuri bănuiesc că nu a simțit că acea persoană are interese ascunse. Probabil nici nu prea o interesa, dar nu îmi dau seama dacă a realizat că la un moment dat deja în 39-40 se construiește o rețea informativă în jurul ei. Acea rețea informativă a durat așa cum Maria Tănase a trecut prin mai multe regimuri: perioada interbelică, război, regimul comunist, și aceste rețele de informatori s-au transformat, dar au rămas acolo pentru ca Maria Tănase să fie monitorizată, dar atenția regimului asupra ei intervine în momentul în acre ea se conectează bine serios la mediul diplomatic din București. Pentru că ai legături cu diplomați, diplomații de regulă sunt spioni”, spune istoricul.
Maria Tănase la New York
”Se spune că la New York avea un mare succes. Are loc expoziția de la NEW York în 1939.Era o delegație mare. Acolo a fost și o afacere de corupție pentru că s-au furat niște bani din bugetul alocat pentru construirea Salonului Românesc, dar cred că era o construcție cubică care a fost criticată. Suntem în 39 dar deja opiniile fasciste sunt foarte prezente. Prin presa legionară a fost foarte criticată, pentru că arhitectul și o parte din ingineri erau evrei.
Însăși Maria Tănase a fost criticată. Maria Tănase a renunțat la acest contract, tocmai că a simțit că publicul nu apreciază. Expoziția era pe trei patru luni. Am oferit mai multe mărturii ai celor care au fost la New York și în care se explică care ar fi cauza eșecului. Probabil spun ei că muzica populară românească nu era gustată de americani și de publicul internațional de la New York.
Pe de altă parte, Maria Tănase însăși în anumite autobiografii pe care le-a scris după război povestește despre conflictul, nemulțumirile pe care le-a avut acolo cu ceilalți muzicieni cu care a trebuit să colaboreze și care s-au dovedit a fi neserioși și care încercau să obțină profituri financiare rapide și vine acasă.
Revine în București unde își reia viața artistică, viața de noapte.
Există o imagine cu Maria Tănase cântând la New York, e pe YouTube. O să vedeți că cei care stau la mese o ignoră, discută între ei, își petrec seara. La New York jazz-ul și blues-ul sunt înfloritoare. Este explicabil insuccesul ei de la New York din acest punct de vedere”, mai spune istoricul.
Prima întâlnire cu Constantin Brâncuși a Mariei Tănase
”Unul dintre motivele invocate de una dintre prietenele Mariei Tănase în ceea ce privește întoarcerea la București de la New York mai devreme a fost faptul că îi era foarte dor de Maurice Negre. Acolo îl întâlnește pe Constantin Brâncuși cu care are o relație erotică de scurtă durată. Remarcile de mai târziu ale lui Brâncuși ce ține de Maria Tănase le știm deja. Brâncuși era un personaj excentric și complicat și nu era genul de bărbat să aprecieze femeile și să le situeze pe poziții de egalitate.
Constantin Brâncuși considera că un bărbat artist trebuie să se manifeste plenar fără să fie îngrădit de o relație cu o femeie, dar această întâlnire de la New York este singura lor întâlnire. În unele mărturii ale Mariei Tănase care se păstrează în arhiva Academiei Române face referiri la Constantin Brâncuși în sensul în acre își amintește cu mare plăcere de acele săptămâni petrecute împreună.
Eu n-am putu să reconstitui decât din mărturiile altora și nu sunt foarte multe, dar ce am înțeles ceea ce ni s-a oferit pe partea de istorie orală e că Maria Tănase la apreciat enorm pe Constantin Brâncuși ca artist în primul rând, dar mare ei dragostea a rămas pentru Maurice Negre”, continuă Stejărel Olaru.
Despre România dinainte de război
Jurnalistul Ionuț Cristache a întrebat mai apoi cum este Bucureștiul anilor 38-39 când s-au întâlnit ei. Acesta amintește că la vremea respectivă România era încă neutră, iar la București era o mare agitație, având în vedere că toate serviciile ”mișunau” în Capitală.
”Anii 38-39 încă sunt ani frumoși. Anul 1940 este anul care oferă primele semne că situația se complic chiar și pentru artiști. În 38-39 încă era libertate de exprimare din punct de vedere artistic. Mulți artiști evrei din România nu aveau deloc probleme să se manifeste: atât muzicieni, cât și actori pe scena teatrului evreiesc și prin urmare am putea spune că în continuare este o atmosferă vibrantă. Bucureștenilor le place să se distreze, le place să piardă nopțile în localuri. Sunt foarte multe cafenele, foarte multe restaurante.
Pe de altă parte, autoritățile încearcă să monitorizeze viața de noapte. Serviciile de informații ale vremii sunt și ele prezente prin informatori, prin agenți în aceste localuri pentru a vedea cine petrece, dacă sunt politicieni, dacă sunt relații amoroase care se desfășoare în astfel de relații. Se mai întâmplă ceva foarte interesant. Veenu foarte mulți artiști din străinătate care se opreau la București: din Sovietică, de la Chișinău.
Cine venea de la Chișinău era atent supravegheat de autorități deoarece putea fi agent sovietic. Trebuia să se facă o scanare a vieții respectivei persoane. Existau informatori recrutați printre ospătari, printre portari sau în hotel. Șefii acestor localuri de regulă colaborau cu autoritățile în acest sens.
Pe cât era de tumultoasă, spumoasă această viață de noapte, pe atât era în atenția autorităților. Este practic momentul cel mai prielnic pentru Maria Tănase dacă stăm să ne gândim. Faptul că ea se lansează cu adevărat la începutul lui 1938 prinde acești ani fabuloși din punct de vedere artistic pentru orașul București”, spune istoricul.
Despre Maurice Negre
Întrebat dacă Maurice Negre a iubit-o în special pe Maria Tănease, istoricul spune că da.
”Maurice Negre era un jurnalist francez venit în România. Cred că Maurice Negre a iubit-o pentru că el și-a trimis soția acasă la insistențele ei. Pentru a avea mai multă libertate în București, s-au creat animozități în ceea ce privește relația cu soția sa. Maurice Negre cred că s-a folosit de Maria Tănase, cel puțin pe partea relațională, dar nu cred că avea cum Maria Tănase să îi furnizeze informații, informații pe care Maurice Negre ar fi vrut să le culeagă și să le transmită în Franța.
Nu am reușit să identific momentul în care s-au cunoscut. Maria Tănase într-o declarație pe care o face la siguranța mărturisește că întâlnirea a avut loc într-o seară la Neptun, dar efectiv seara acre a fost nu știm. Am plecat de la o declarației a Mariei Tănase care a fost chemată de anchetatori în 1940.
Este momentul în care nemții prin serviciul de Informații al Armatei Germane cu acceptul tacit al românilor, al SSI vor să o recruteze pe maria Tănase, cred că e vorba de august 1940. Voiau să o trimită în Egipt. Ei i-au propus în Cairo. Se ducea la Cairo pentru că doreau să o infiltreze în acea rețea anti-britanică care se construia de către nemți și români.
Se refugiază la Cairo o artistă din România care a avut un iubit francez spion, arestat de nemți. O femeie care se manifestase până atunci în anturajul occidental diplomatic. Refuză și după aceea are loc o vizită la Istanbul 4 luni mai târziu”, spune istoricul.
Stejărel Olaru mai spune ”cred că Negre a fost arestat în vara anului 1940. El este condamnat la 10 ani de închisoare și este eliberat după 10 luni și bineînțeles cu obligația de a părăsi imediat teritoriul României. Se întâmplă în 1942, moment în care Negre și Tănase nu se mai întâlnesc”.
Despre activitatea de spionaj a lui Negre
”Negre nu a fost naiv, avea destulă experiență din acest punct de vedere. Mai făcuse două mandate de corespondent la Varșovia și cred că la Budapesta, unde și acolo a avut mici acțiuni informative. El avea sarcina să construiască o rețea informativă: francezi și români care trebuiau să culeagă informații despre România. Atunci când și-a construit rețeaua a greșit. Pe de o parte și-a luat agenți incompetenți, pe de altă parte și-a luat agenți ce lucrau deja cu românii, care l-au dat în vileag. Corespondența pe care o trimitea la Istanbul era înainte citită la București.
Era o nebunie logistică într-o lume mică. Efortul nu era extraordinar pentru că era o mână de oameni care făceau aceste lucruri și care trebuiau organizate. Atât siguranța cât și SSI nu lăsau nimic la voia întâmplării”, spune acesta.
Întreaga emisiune poate fi vizualizată AICI.