În ultimii ani, aurul a atras atenția băncilor centrale din întreaga lume, care au cumpărat aur într-un ritm alert. Potrivit World Gold Council (WGC), marile bănci centrale din lume au acumulat, în acest an, rezerve de aur, într-un ritm nemaivăzut din 1967, când dolarul american era, încă, susținut de metalul prețios.
O analiză publicată de Eurasiareview explică de ce cumpără băncile centrale cantități așa de mari de aur și, mai ales, care sunt implicațiile pentru sistemul monetar global, dar și pentru dolarul american.
Aurul este una dintre cele mai vechi și demne de încredere forme monetare din istoria omenirii. A fost folosit ca depozit de valoare, mijloc de schimb și unitate de cont, timp de mii de ani. De asemenea, este considerat un activ umbrelă, care poate proteja investitorii de inflație, devalorizarea monedei și riscuri geopolitice. În trimestrul încheiat în septembrie 2022, cererea de aur crescuse cu 28%, ajungând la 1.181 de tone. O parte semnificativă a acestei cereri a venit din partea băncilor centrale, în ultimele luni stabilind un record de aproape 400 de tone. Astfel, achizițiile nete ale băncilor centrale au ajuns acum la 673 de tone.
Diversificare și acoperire
Unul dintre principalele motive pentru care băncile centrale cumpără aur este de a-și diversifica rezervele valutare și de a se acoperi în fața riscurilor valutare. Majoritatea băncilor centrale deține mare parte din rezerve în dolari americani, moneda de rezervă dominantă. Cu toate acestea, o cantitate mare de dolari le expune la fluctuațiile economiei și politicii monetare a SUA, precum și la potențiala devalorizare a dolarului din cauza inflației sau a incertitudinii politice. Pe de altă parte, aurul este văzut ca un activ mai stabil și mai independent, care, în timp, își poate păstra puterea de cumpărare. De asemenea, e mai puțin corelat cu alte active și valute, ceea ce înseamnă că poate reduce volatilitatea și riscul portofoliului unei bănci centrale. Mai mult: aurul poate acționa ca o umbrelă împotriva ratelor negative ale dobânzilor.
Turcia, Uzbekistan, India, China și Rusia
Printre principalii cumpărători de aur din ultimele trimestre se numără Turcia, Uzbekistan, India, China și Rusia. Aceste țări au situații economice și geopolitice diferite, dar împărtășesc câțiva factori comuni care pot explica apetitul lor pentru aur. De exemplu, Turcia se confruntă de câțiva ani cu o inflație ridicată, o depreciere a monedei și instabilitate politică, care i-au erodat încrederea în dolar și alte valute. Uzbekistanul trece printr-o tranziție, de la o economie planificată central, la una de piață, ceea ce îi impune să-și diversifice sursele de venit și bogăție. India are o afinitate culturală puternică pentru aur și un deficit mare de cont curent, făcând-o mai vulnerabilă la șocurile externe. China și Rusia urmăresc obiective strategice de reducere a dependenței de dolar și de a contesta supremația acestuia în comerțul și finanțele globale.
Forță și credibilitate
Un alt motiv pentru care băncile centrale cumpără aur este de a le spori încrederea și credibilitatea în ochii publicului intern și internațional. Aurul este considerat pretutindeni un simbol al bogăției, puterii și suveranității. Prin creșterea rezervelor de aur, băncile centrale pot semnala forța și stabilitatea în fața cetățenilor, piețelor și colegilor. În plus, aurul poate ajuta băncile centrale să-și mențină sau să-și sporească influența în afacerile regionale și globale. De exemplu, China și Rusia pledează pentru o ordine mondială multipolară, care provoacă hegemonia condusă de SUA. Acumulând rezerve de aur, își pot susține propriile monede și sisteme de plată alternative care ocolesc rețeaua SWIFT, dominată de dolari.
De asemenea, își pot crește puterea de vot în instituții internaționale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional. În plus, aurul poate ajuta băncile centrale să se pregătească de potențiale crize sau conflicte care pot perturba funcționarea normală a sistemului financiar global. În astfel de scenarii, aurul poate oferi lichiditate, securitate și flexibilitate băncilor centrale care se pot confrunta cu dificultăți. Aurul poate servi și ca un activ de ultimă instanță, care se poate utiliza pentru achitarea datoriilor sau a obligațiilor între țări.
Amenințare la adresa dolarului?
Cererea tot mai mare de aur din partea băncilor centrale ridică câteva întrebări cu privire la rolul viitor al dolarului ca monedă de rezervă a lumii. Înseamnă oare că băncile centrale își pierd încrederea în dolar? Că vor să-i submineze statutul și valoarea, afectând economia SUA și conducerea globală? Deși unele bănci centrale pot avea rațiuni politice sau strategice de a-și reduce dependența de sau de a contesta dolarul, nu înseamnă neapărat că îl abandonează cu totul sau îl înlocuiesc. Dolarul are încă multe avantaje care îl fac atractiv și indispensabil pentru comerțul, finanțele și investițiile globale. De asemenea, aurul nu este un substitut perfect pentru dolar sau pentru orice altă monedă fiat.
Aurul are unele limitări. Prin urmare, este puțin probabil ca băncile centrale să cumpere aur cu intenția de a înlocui dolarul cu aur, ca monedă de rezervă globală. Mai degrabă, cumpără aur ca o suplimentare a activelelor de rezervă existente, mai ales în perioade de incertitudine sau instabilitate. Aurul poate oferi unele beneficii pe care alte active nu le pot oferi, cum ar fi diversificarea, acoperirea, încrederea și credibilitatea.
Nu înseamnă că dolarul este imun la orice provocare sau amenințare din partea aurului sau a altor valute. Dominația dolarului depinde de mulți factori care se pot schimba în timp, cum ar fi performanța economică, politica monetară, disciplina fiscală, stabilitatea politică, inovația tehnologică și cooperarea internațională. Dacă acești factori se deteriorează sau nu îndeplinesc așteptările investitorilor și utilizatorilor globali, atunci cererea și valoarea dolarului pot scădea în raport cu alte active sau valute.