Chiar dacă mecanismele geopolitice se schimbă, ar fi o naivitate să se proclame dispariția dolarului. Din punct de vedere istoric, nicio monedă unică nu a reușit să detroneze bancnota verde.
Euro a eșuat, în ciuda faptului că a fost susținută de o economie comparabilă cu cea a SUA, ca mărime, iar noul concurent, renminbi chinezesc, e și mai puțin probabil să fie susținut de piețe suficient de flexibile și transparente pentru ca acesta să guverneze, arată o analiză EurasiaReview. Cel mai probabil, va urma o mișcare lentă, dar constantă, către un regim valutar multipolar, subliniază publicația.
Pe parcursul celor 70 de ani de domnie, dolarul și-a asigurat un rol care depășește cu mult națiunea sa mamă. Statele Unite reprezintă puțin peste o zecime din comerțul global și contribuie cu aproximativ 24% din PIB la economia mondială.
În schimb, dolarul este implicat în aproape 90% din tranzacțiile valutare globale, reprezintă 59% din rezervele valutare deținute de băncile centrale și rămâne moneda preferată pentru aproximativ 50% din comerțul mondial. Dar, într-o lume din ce în ce mai multipolară, cu puterea economică în creștere a Sudului Global, costurile și beneficiile unui regim valutar dominant trebuie reevaluate.
Câștiguri gâtuite și amenințări în creștere
În timp ce sistemul monetar internațional stăpânit de dolari s-a transformat de-a lungul anilor pentru a se adapta dinamicii în schimbare a globalizării, acesta continuă să alimenteze un ciclu de inegalități între țări și să amplifice fluctuațiile ciclului economic în economiile în curs de dezvoltare și emergente. În perioadele de înăsprire monetară, valorile valutei se prăbușesc în fața dolarului, iar capitalul o ia la vale.
Pe măsură ce moneda unei națiuni se depreciază, gândirea economică standard, aceea foarte optimistă, indică faptul că, deși costurile importurilor cresc, exporturile devin relativ mai ieftine pe piața internațională, crescând cererea și stimulând creșterea internă.
Din păcate, această concluzie se bazează pe presupunerea conform căreia comercianții stabilesc prețurile în moneda exportatorului. În realitate, majoritatea comerțului internațional este facturat în moneda dominantă – cel mai frecvent dolarul american.
SUA deține o putere financiară semnificativă, sub forma sancțiunilor și restricțiilor privind utilizarea dolarului. De exemplu, în valul recent de sancțiuni împotriva Rusiei, SUA au înghețat aproape jumătate din rezervele valutare ale băncii centrale ruse și au interzis marilor bănci din Rusia să folosească (SWIFT) – un sistem de mesagerie interbancară, care facilitează tranzacțiile transfrontaliere.
Amenințarea pierderii capacității de a face afaceri într-o lume interconectată a convins și mai mult unele țări să ia în considerare renunțarea la dolar și să dezvolte alternative la sistemele de compensare și comunicații controlate de SUA, cum ar fi Sistemul de plăți interbancare (CHIPS).
O mare putere înseamnă și o mare responsabilitate
Pentru SUA, controlul monedei de rezervă a lumii înseamnă că se poate împrumuta ieftin din întreaga lume pentru a finanța un stil de viață peste posibilitățile sale. În timp ce Wall Street și fabricile militare ar fi putut avea de câștigat de pe urma stăpânirii bancnotei verzi, sectoarele de producție și de export au fost cele care au plătit prețul.
Cererea mare pentru dolar pe tot globul îi crește valoarea, făcând exporturile SUA relativ scumpe. Acest lucru, la rândul său, dăunează unor sectoare precum producția.
Vântul schimbării
Recent, rolul dolarului a cunoscut unele schimbări, deși nesemnificative. De exemplu, ponderea rezervelor valutare deținute în dolari SUA de băncile centrale din întreaga lume a scăzut de la 71%, în 1999, la 59% în 2021.
Această scădere a ponderii dolarului a fost însoțită de o diversificare activă a băncilor centrale. O atracție majoră pentru băncile centrale a reprezentat-o creșterea dimensiunii și lichidității piețelor din economiile mai mici, cuplată cu randamente comparativ mai mari atunci când sunt ajustate pentru volatilitate.
Contribuția economiilor emergente la comerțul global și la tranzacțiile de pe piața de capital a crescut constant, iar tranzacțiile în valute de pe piețele emergente reprezintă în prezent 25% din cifra de afaceri valutară globală, în creștere de la doar 7% în 2001.
India a permis recent facturarea, plata și decontarea comerțului cu rupii, explorând pacturi bilaterale, similare acordului rupie-rublă, cu țările din Asia de Sud. În plus, BRICS, grupul format din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, a anunțat dezvoltarea unei monede de rezervă, care să cuprindă un ”coș” cu monede ale țărilor membre.
Deși ideea unei monede de rezervă BRICS se bazează pe un teren instabil, având în vedere eterogenitatea și conflictele strategice din cadrul grupului, creșterea comerțului bilateral cu monede interne, între țările membre, ar putea deschide calea diversificării, departe de dolar.
Un viitor multipolar
Chiar dacă mecanismele geopolitice se schimbă, ar fi o naivitate să se proclame dispariția dolarului. Din punct de vedere istoric, nicio monedă unică nu a reușit să-l detroneze. Moneda euro a eșuat, în ciuda faptului că a fost susținută de o economie comparabilă cu cea a SUA ca mărime, iar noul concurent, renminbi chinezesc, este puțin probabil să fie susținut de piețe suficient de flexibile și transparente pentru ca acesta să guverneze.
În consecință, este probabilă o mișcare lentă, dar constantă, spre un regim valutar multipolar. Efectele de rețea și ancorele istorice indică faptul că deplasarea de la dolar va fi lentă și trebuie însoțită de cooperare multilaterală. O schimbare subtilă, dar distinctă, de la dolar, este, deja în desfășurare.