Ar putea fi un nou moment crucial, după 15 august 1971,  când fostul președinte Richard Nixon a decis anularea conversiei dolarului în aur, ca să protejeze moneda naţională, subliniază Barron, potrivit Eurasiareview.

Acordul de la Bretton Woods, stabilit în 1944,  prevedea un curs de schimb fix pentru dolarul american, raportat la aur, de 35 de dolari/uncie. Motivul era simplu: la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au acumulat o cantitate impresionantă de aur, în primul rând datorită rolului său de „arsenal al democrației”.

”Bretton Woods” a dus la creşterea rezervelor valutare în dolari, în ţările membre ale sistemului, bani pe care SUA trebuia să îi răscumpere cu aur.  De la Conferința de la Bretton Woods, dolarul a fost singura monedă acceptată în întreaga lume pentru decontarea conturilor comerciale  între națiuni.

Bretton Woods și dispariția sa

După aproximativ douăzeci de ani de la acest acord, piața a devenit îngrijorată de faptul că SUA nu și-au îndeplinit obligațiile. Guvernele străine au ajuns să aibă mai mulţi dolari decât aurul deţinut de Banca Centrală a SUA şi prin urmare, statul american a trebuit să tipărească mai mulţi dolari, ca să menţină lichiditatea pentru comerţul internaţional.

Pasivele externe ale SUA depășiseră, în 1960, rezervele naţionale de aur, iar în 1967, guvernul britanic a decis să devalorizeze lira, ceea ce a condus la creşterea cererii de aur. Doi ani mai târziu, mai mulţi participanţi la sistemul ”Bretton Woods” au încercat să răscumpere rezervele de dolari pe care le deţineau.

Apoi, cheltuielile federale pentru Războiul din Vietnam şi deficitul balanţei de plăţi au stat la baza deciziei preşedintelui Nixon de a anula convertibilitatea dolarului în aur. Acest lucru a dus la prăbuşirea acordului de la Bretton Woods şi a preţului standard al aurului, de 35 dolari/uncie.

Era Petrodolarului a înlocuit Bretton Woods, dar  și sfârșitul său este aproape

Acest aranjament al „petrodolarului” se destramă acum, din cauza devalorizării tot mai accelerate a dolarului. Cauza este alianța pe care au făcut-o Fed, banca centrală a SUA, și guvernul SUA. Rezerva Federală creează toți dolarii de care are nevoie guvernul pentru a-și menține deficitul de cheltuieli în continuă creștere. Acest lucru a dus la o pierdere a puterii de cumpărare a dolarului într-un ritm accelerat.

Tot acest haos ar putea fi finanțat prin acceptarea, la nivel mondial, a dolarului fiat. Dar mulți s-au săturat. Există mai multe organizații care cooperează pentru a dezvolta o alternativă la dolar în vederea reglementării comerțului internațional. BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) și Uniunea Economică Eurasiatică au format un grup de lucru pentru a dezvolta un mijloc de schimb bazat pe mărfuri, care să înlocuiască dolarul ca mijloc principal pentru reglementarea comertului internațional. Mai multe țări, în special cele care folosesc în prezent dolarul, cum ar fi Arabia Saudită, și-au anunțat intențiile de a se alătura proiectului. Și probabil că vor urma și altele.

Creșterea unei monede de rezervă concurente

Spre asta se îndreaptă lumea, pentru că SUA nu poate forța națiunile suverane să accepte dolarul, mai ales dacă există o altă alegere mai bună. SUA nu și-au îndeplinit responsabilitatea de a proteja puterea de cumpărare a dolarului prin controlul ofertei.

Noua monedă, propusă de Iran la Organizația de Cooperare de la Shanghai, ar putea înlocui dolarul ca principală monedă de rezervă a lumii, în primul rând pentru că va fi susținută în mare măsură de mărfuri, și nu se va afla sub controlul unei singure țări suverane, ci al mai multor state suverane, toate dedicate sănătății sistemului lor monetar. Desigur, va fi o pierdere pentru dolar și pentru SUA, dar, cu siguranță, lumea, în general, va beneficia!