Economiștii și analiști financiari au întors pe toate fețele impactul dedolarizării. Așa cum era de așteptat, mulți dintre cei care au o viziune asupra lumii centrată pe supremația Americii, și care apără status-quo-ul actual, au conturat un scenariu sumbru, avertizând asupra consecințelor devastatoare ale unei ordini mondiale dominate de Rusia și China.
Fără a minimaliza aceste preocupări, cred că este important să examinăm schimbări cruciale, cum ar fi dedolarizarea, în mod rațional și fără multă pasiune. De exemplu, este mai periculos să prezici perturbări comerciale majore pe motiv că „oamenii nu au încredere în renminbi la fel de mult ca în dolarii americani”, și asta pentru că, dacă oamenii nu au încredere într-o monedă, nu o vor tranzacționa. ar dacă nu au încredere într-un guvern, nu vor avea încredere nici în banii săi. Lumea a funcționat mereu în acest fel și nu există niciun motiv să credem că acest lucru se va schimba de-acum înainte, scrie Claudio Grass într-un editorial publicat de EurasiaReview.
Frica de necunoscut
Este interesant de remarcat că acest argument face parte dintr-o narațiune mai largă. „Frica de necunoscut” este unul dintre cele mai vechi trucuri, din orice manual de strategie politică, și a fost folosită în contexte diferite. Se bazează pe același raționament care a fost folosit și împotriva criptomonedei sau a oricărei forme de monedă privată.
Se spune că „acest lucru nu a fost niciodată experimentat în economia globală modernă, nu poate fi de încredere și este imprudent să se permită o alternativă potențial distructivă, care să amenințe status quo-ul, pe care știm că ne putem baza”. Dar ne putem baza cu adevărat pe acest status-quo? Sau mai exact, cine se poate baza pe el? Nu există o modalitate de a afla ce monedă va ajunge, în cele din urmă, un concurent real al dolarului.
Ar putea fi Petro-Yuanul, ar putea fi conceptul de „coș de valute” la care se pare că lucrează acum membrii BRICS+. Sau s-ar putea să nu fie nimic în mod special: doar o abandonare lentă a ideii de „monedă de rezervă mondială” și o revenire la afacerile în monedele locale. Cei care iubesc libertatea și cei care sunt în favoarea unui sistem real de piață liberă înclină balanța spre ultimul scenariu.
Puterea absolută corupe absolut
Există un dicton care spune că ”puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut”. Dacă se aplică oamenilor, se aplică și banilor, sau cel puțin oamenilor care ajung să dețină puterea absolută cu ajutorul acelor bani.
Dolarul american s-a bucurat multă vreme de statutul de rege și se poate deduce că și poporul american s-a bucurat de beneficiile lui. După cum a subliniat Patrick Barron într-un articol recent, „americanii ar trebui să salute sfârșitul dolarului fiat.
Dolarul fiat a fost un instrument al guvernului american, pentru a jefui nu doar restul lumii, ci și poporul american. Devalorizarea monetară distruge capitalul. Avem dovezi în faptul că America cheltuiește la fel de mult pentru apărare ca următoarele zece națiuni la un loc. (…)”.
Puterea dolarului și deciziile geopolitice
Dar implicațiile depășesc domeniul financiar. Puterea dolarului a facilitat și a oferit mijloacele necesare pentru decizii geopolitice care au dus la un prejudiciu incalculabil; această putere a fost îndreptată spre civili, familii nevinovate și cetățenii de rând.
De fiecare dată când guvernul SUA decide să treacă o țară pe „lista neagră”, să impună sancțiuni sau să restricționeze comerțul, nu conducerea acelei țări va fi cea care suferă. De fapt, toți oamenii suferă, cu excepția conducătorilor acelei țări.
Cu mult înainte să izbucnească războiul din Ucraina și ca SUA să țintească Rusia cu astfel de măsuri, am văzut efectele strategiei americane în țări mult mai sărace, precum Venezuela și Cuba. Dezastrele economice pe care le-au provocat nu i-au atins nici pe Maduro, nici pe Castro.
În schimb, au avut un impact grav și foarte distructiv asupra cetățenilor care ajunseseră să se lupte și cu guvernul autoritar, și cu sărăcia, pierderea mijloacelor de existență și disperarea perpetuă.