În dimineața zilei de 10 noiembrie 1940, un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter a lovit România, provocând distrugeri masive în întreaga țară. Cu epicentrul situat în zona seismică Vrancea, la o adâncime considerabilă, seismul a durat doar 46 de secunde, dar a lăsat în urmă un peisaj dezastruos. În contextul în care România era deja afectată de tensiunile celui de-Al Doilea Război Mondial, efectele cutremurului au fost amplificate, iar informațiile despre amploarea pierderilor umane și materiale au rămas, în mare parte, incomplete.

Seismul a fost urmat de o serie de replici puternice și a dus la prăbușirea unor clădiri emblematice, printre care celebrul turn Carlton din București. Acest eveniment a marcat profund memoria colectivă a românilor, fiind unul dintre cele mai devastatoare seisme din istoria contemporană a țării.

Cutremurul catastrofal din 1940 și impactul său devastator

Cutremurul din 10 noiembrie 1940, cu o magnitudine de 7,4 grade, a avut epicentrul în regiunea seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 133 de kilometri. În acel moment, România se confrunta cu dificultăți generate de al Doilea Război Mondial, iar informațiile oficiale despre numărul victimelor au fost limitate.

Estimările variază între 593 și 1.000 de decese, iar numărul răniților ar fi fost de aproximativ 1.271 până la 4.000. Cele mai grave pierderi s-au înregistrat în Moldova, unde majoritatea victimelor au fost raportate.

Orașele din sudul și centrul Moldovei, precum și nord-estul Munteniei, au suferit cele mai mari daune. Panciu a fost aproape complet distrus, iar penitenciarele de la Doftana și Mărgineni au fost grav avariate.

În Transilvania, Brașovul a fost cel mai afectat oraș, mai multe clădiri prăbușindu-se, inclusiv o parte a Fabricii de Zahăr Bod. Alte localități afectate din regiune au fost Sfântul Gheorghe, Covasna și Târgu Secuiesc, unde seismul a provocat pagube semnificative.

Bucureștiul sub asediul cutremurului din 1940

Seismul a fost resimțit puternic și în Capitală, unde clădirile istorice au suferit mari distrugeri. Monumente de arhitectură, precum Ateneul Român, Teatrul Național, Opera Națională, Banca Națională și Palatul Justiției, au fost afectate de mișcările puternice ale pământului. Pagubele au fost deosebit de grave în București, unde sute de oameni și-au pierdut viața din cauza prăbușirii clădirilor.

Cel mai tragic episod a fost prăbușirea turnului complexului Carlton, o clădire simbol a Bucureștiului interbelic. Construită din beton armat și având 14 niveluri, aceasta era una dintre cele mai moderne structuri ale timpului, având o înălțime de peste 45 de metri.

În momentul cutremurului, în interior se aflau peste 200 de persoane, dintre care majoritatea și-au pierdut viața. Incidentul a rămas în istorie ca una dintre cele mai mari tragedii ale capitalei din acea perioadă.

Seria de replici și intensitatea lor în perioada următoare

Înainte de cutremurul devastator din 10 noiembrie, zona Vrancea a fost marcată de o serie de seisme minore. La 8 noiembrie 1940, a fost înregistrat un cutremur de 5,5 grade, urmat de câteva mișcări mai slabe în după-amiaza zilei de 9 noiembrie, în apropierea orașului Panciu. Aceste mișcări inițiale au trecut aproape neobservate de către populație, însă au precedat marele cutremur care a zguduit țara doar două zile mai târziu.

Cutremurul din 10 noiembrie a fost urmat de mai multe replici puternice, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5 grade.

Cea mai intensă replică s-a produs în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8:34, având o magnitudine de 5,5 grade și o intensitate maximă de VI pe scara Mercalli. Aceasta a fost resimțită ușor și în București, adăugând tensiune și panică printre locuitori.

Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, diminuându-se treptat în intensitate și frecvență.

Studiile geologice efectuate ulterior au arătat că seismul din noiembrie 1940 a rupt segmentul inferior al blocului litosferic din zona Vrancea, la adâncimi cuprinse între 135 și 160 de kilometri. Acest lucru a confirmat complexitatea activității seismice din regiune și a evidențiat potențialul distructiv al unor astfel de evenimente geologice.

Bilanțul oficial al cutremurului rămâne neclar

Bilanțul oficial al cutremurului din 1940 nu a fost niciodată finalizat sau publicat în mod transparent.

În lipsa datelor oficiale precise, numărul real al victimelor și al pagubelor materiale rămâne doar o estimare, reflectând haosul și dificultățile de documentare din acea perioadă tulbure.

Evenimentul rămâne, însă, unul dintre cele mai devastatoare din istoria modernă a României, fiind un moment de referință pentru studiile seismologice ulterioare.