Piaţa cărţilor din import cunoaşte de câţiva ani o creştere susţinută. Dar grosul importurilor sunt de fapt... cărţi româneşti tipărite în străinătate! În 2006, Librăria NOI a avut o cifră de afaceri de peste 8,94 milioane de lei, aproape de cea raportată pentru acelaşi an de Grupul Editorial ALL (9,2 milioane de lei), unul dintre primii cinci jucători de pe piaţa cărţii din România. Conform Adrianei Juncu, directorul general al Librăriei NOI, aproximativ 32%
Piaţa cărţilor din import cunoaşte de câţiva ani o creştere susţinută. Dar grosul importurilor sunt de fapt… cărţi româneşti tipărite în străinătate!
În 2006, Librăria NOI a avut o cifră de afaceri de peste 8,94 milioane de lei, aproape de cea raportată pentru acelaşi an de Grupul Editorial ALL (9,2 milioane de lei), unul dintre primii cinci jucători de pe piaţa cărţii din România. Conform Adrianei Juncu, directorul general al Librăriei NOI, aproximativ 32% din cifra de afaceri totală a companiei pe care o conduce este reprezentată de vânzările de carte străină, proporţie explicabilă prin faptul că albumele de artă şi de arhitectură (cu preţuri unitare de vânzare mult mai mari decât, să zicem, volumele de beletristică sau chiar de business) se vând cel mai bine.
Unii importatori raportează creşteri puternice ale rezultatelor financiare; este cazul companiei timişorene Books Unlimited, care, conform datelor comunicate de Maria Pârvulescu, director general, a ajuns în 2007 la un portofoliu total de circa 100.000 de titluri distribuite (incluzând şi revistele). În acelaşi timp, cifra de afaceri a urcat cu peste 25%, de la aproape patru milioane de lei, în 2006, la (estimativ) peste 5,15 milioane de lei anul trecut. De asemenea, librăriile Diverta au vândut în 2007 peste 8.000 de titluri de carte străină, faţă de doar 3.300 de titluri în anul precedent, conform Ligiei Roşu, marketing manager al Diverta.
Care sunt motivele acestor creşteri, în afară de apetitul publicului pentru lectură şi de întărirea monedei naţionale de anul trecut? „Dorinţa de a avea acces imediat la titluri nominalizate sau câştigătoare ale unor premii literare importante, diversitatea ofertei editoriale şi, în cazul lucrărilor ştiinţifice, necesitatea de a avea informaţii actualizate cu ultimele cercetări în diverse domenii sunt factori care au contribuit la creşterea pieţei de carte străină“, afirmă Ligia Roşu. „Motivele sunt legate, în primul rând, de migraţia forţei de muncă, de îmbunătăţirea căilor de acces la cultură şi, nu în ultimul rând, de mobilitatea crescută a unei forţe de muncă urmărind să-şi dezvolte calificările profesionale“, completează Geta Purdea, director al Oxford Educational Centre (reprezentant exclusiv al celebrei Oxford University Press).
Dinamica cea mai accentuată a vânzărilor se înregistrează, în general, pe segmentul cărţilor de business, de specialitate, de referinţă (dicţionare, enciclopedii etc.), al cărţilor practice. În ceea ce priveşte beletristica, avansul vânzărilor de carte pe acest segment, deja menţionat de Ligia Roşu, este confirmat şi de Adriana Juncu: „Tot mai mulţi cumpărători sunt interesaţi de variantele în original ale romanelor care se publică în româneşte.“ Şi cartea şcolară de import cunoaşte avansuri în ceea ce priveşte vânzările, deşi, afirmă Ion Arzoiu, directorul general al Prior Books, „ca număr de exemplare are pondere dominantă, iar ca valoare are cea mai mică pondere“ în vânzările companiei sale.
Statistici imperfecte
Datele Eurostat arată că în anul 2006 în România s-au importat cărţi în valoare de 25,2 milioane de euro, o cifră uriaşă comparativ cu volumul întregii pieţe de carte din ţara noastră – între 40 şi 80 de milioane de euro, cum a mai scris „Capital“. (În acest domeniu nu există date oficiale, ci doar estimări ale editorilor.) Diferenţa dintre cifra cumulată de afaceri a importatorilor de carte străină şi datele Eurostat se datorează cărţilor româneşti tipărite în afara ţării. „Multe edituri româneşti de marcă preferă să tipărească în afara României. Din punct de vedere contabil, această livrare este declarată drept livrare intracomunitară, chiar dacă produsele introduse în România sunt cărţi în limba română“, spune Adriana Juncu, director general al Librăriei Noi. Un astfel de exemplu este Editura RAO, care îşi tipăreşte în străinătate aproape toate cărţile (compania a avut în 2006 o cifră de afaceri de 3,34 de milioane de euro). Pentru editurile care tipăresc în state din UE există câteva avantaje: TVA nu se plăteşte decât o singură dată, fie în ţara unde se află tipografia, fie în România. „Costurile sunt comparabile cu cele din România, pentru că ele cuprind şi transportul; costul tiparului este ceva mai mic decât la noi“, afirmă Răzvan Pahonţu, directorul executiv al Editurii Humanitas. „Dar volumul comenzilor e mai mare – se cer minimum 10.000 de exemplare tipărite, indiferent dacă este vorba de un singur titlu sau de mai multe.“ Edituri ca RAO, care au relaţii comerciale de lungă durată cu tipografii străine, pot negocia condiţii contractuale mai bune.