Pe o piaţă nereglementată şi în plină criză de forţă de muncă, angajarea unei persoane care să aibă grijă de copilul tău atunci când eşti la serviciu se dovedeşte o adevărată aventură. „M-am întâlnit, anul trecut, în noiembrie, cu mai multe potenţiale bone pentru fiul meu de un an“, povesteşte bucureşteanca Dana Tudor. Candidatele fuseseră trimise de o agenţie de plasare, însă, de la bun început, erau semne că lucrurile nu aveau să meargă pre
Pe o piaţă nereglementată şi în plină criză de forţă de muncă, angajarea unei persoane care să aibă grijă de copilul tău atunci când eşti la serviciu se dovedeşte o adevărată aventură.
„M-am întâlnit, anul trecut, în noiembrie, cu mai multe potenţiale bone pentru fiul meu de un an“, povesteşte bucureşteanca Dana Tudor. Candidatele fuseseră trimise de o agenţie de plasare, însă, de la bun început, erau semne că lucrurile nu aveau să meargă prea bine. „În primul rând, nu au luat în seamă ce le-am cerut. Păreau că trimit pur şi simplu ce aveau ei disponibil, fără a ţine cont de criteriile clientului. De exemplu, am specificat că vreau o bonă nefumătoare şi am intervievat o fumătoare sau a trebuit să refuz delicat o candidată căreia îi lipseau mai mulţi dinţi din faţă, deşi precizasem că-mi doresc o baby-sittter cu aspect fizic îngrijit“, dezvăluie ea. Din tablou nu a lipsit nici bona agramată, care vorbea cu dezacorduri, şi nici cea care nu ştia să spele biberoanele.
Dincolo de lipsa de profesionalism a agenţiei, nici candidatele nu păreau că înţeleg foarte bine ce presupune munca lor şi nu s-au arătat dispuse la concesii sau eforturi. „Una dintre ele avea nişte unghii foarte lungi şi, când i-am cerut să şi le scurteze, a refuzat categoric, iar alta pur şi simplu nu a vrut să-l scoată pe bebeluş în parc“, îşi aminteşte Dana Tudor.
Tânăra spune că este conştientă că nu va găsi pe cineva fără defecte, însă crede că, totuşi, primele impresii contează. „Mi se par importante aspectul fizic, modul în care vorbeşte candidata, dar mai ales modul în care interacţionează prima dată cu bebeluşul“, explică ea.
Şi familia trebuie evaluată
Însă, până ce o potenţială bonă se va întâlni cu cel sau cei de care va avea grijă, părinţii au de parcurs mai multe etape. „În primul rând, ar trebui să apeleze la o agenţie specializată. Noi ştim exact paşii care trebuie urmaţi, unde şi ce să căutăm şi doritorii fac astfel economie de timp şi pot alege dintr-o ofertă bogată“, afirmă Simona Bălăiţă, psiholog şi recrutor la ABC Baby Help.
Orice agenţie serioasă îşi evaluează psihologic candidaţii, prin teste şi discuţii, le cere să aibă analize medicale la zi, cazier judiciar şi referinţe, în cazul în care au mai lucrat în domeniu. „Mai mult, noi facem şi o evaluare a familiei, pentru că ne dorim o relaţie pe termen lung şi, de aceea, este important ca o bonă să fie compatibilă nu numai cu copilul, ci şi cu familia în care va intra“, explică Simona Bălăiţă.
Cum recunoşti o agenţie profesionistă?
Din păcate, nu toate agenţiile procedează ca la carte. În primul rând, multe dintre cele prezente pe piaţă nu sunt acreditate de structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Asta nu înseamnă, însă, că cele neacreditate nu au voie să activeze. „Acreditările nu fac, din păcate, diferenţa calitativă. Dacă dosarul este în regulă, se primeşte ok-ul. Pe de altă parte, dacă o firmă este în stare să producă o serie de dovezi şi documente, este cu un pas înainte faţă de cele care nu pot îndeplini condiţiile de acreditare“, spune Mădălina Popescu, general manager al Pluri Consultants.
După alegerea agenţiei, urmează o serie de verificări pe care clienţii le pot face foarte simplu. De exemplu, câţi candidaţi există în acel moment în baza de date a companiei? Evident, cu cât oferta este mai mare, cu atât mai bine. Apoi, trebuie văzute referinţele agenţiei, obţinute de la clienţi anteriori. Dacă acestea lipsesc, poate fi un semn de întrebare privind profesionalismului firmei. Este, de asemenea, important să ştii care este statutul candidatului în raport cu agenţia (este angajat al agenţiei cu carte de muncă sau aceasta este doar un intermediar în relaţia lui cu clienţii?) sau să stabileşti de la bun început dacă agenţia este responsabilă pentru eventualele pagube produse clienţilor de bona angajată prin intermediul ei. O altă întrebare care trebuie pusă: în cazul în care sunt nemulţumit de prestaţia bonei, în cât timp va fi ea înlocuită şi care sunt costurile (în mod normal, schimbarea ar trebui să fie gratuită, dacă motivele sunt întemeiate).
„Nu în ultimul rând, contează modul de prezentare a candidaţilor. O prezentare profesionistă conţine CV, referinţe, salariul pe care îl doreşte. Apoi, agenţia trebuie să verifice, în scris şi punctual, referinţele potenţialelor bone, atingând aspecte precum calitatea muncii, încadrarea în timp, flexibilitatea, respectarea programului, eventualele conflicte avute sau prejudicii create“, mai spune Mădălina Popescu.
Cât costă
900 de lei este salariul mediu cerut de o bonă în Capitală. El variază în funcţie de program, cerinţe şi pregătire. O bonă care îl învaţă pe cel mic o limbă străină sau care face şi menajul poate primi şi 2.000 de lei.
Câteva sfaturi
PRINCIPALII PAŞI
Iată ce ar trebui să urmăriţi dacă doriţi să vă angajaţi o bonă:
• dacă nu găsiţi pe cineva printre cunoştinţe, apelaţi la o agenţie, preferabil acreditată;
• verificaţi referinţele de la clienţi, fiţi
atenţi la modul de prezentare a candidaţilor şi la numărul de candidaţi din baza de date (vă poate indica dacă aveţi de-a face cu nişte profesionişti);
• intervievaţi candidaţii (trebuie să aibă evaluare psihologică, CV, referinţe verificate de agenţie şi cazier);
• negociaţi toţi termenii înţelegerii şi încheiaţi un contract cu clauze clare.
O piaţă haotică
FĂRĂ REGULI
Deşi ANOFM are rolul de a acredita agenţiile de plasare a forţei de muncă, sunt numeroase firmele care lucrează în domeniu fără această acreditare, fără să rişte alte consecinţe decât, poate, să trezească suspiciunile clienţilor. În Bucureşti, de exemplu, plasează forţă de muncă 43 de firme acreditate, dar numărul companiilor care practică această activitate este de câteva ori mai mare. Cele mai multe bone lucrează fără contract. Chiar şi în cazul celor plasate de agenţii se întâmplă ca sumele (salarii, comisioane datorate firmei etc.) să se vehiculeze „la negru“.