Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că un părinte are drept de şedere în statul UE în care studiază copilul său, acest drept încetând când împlineşte vârsta majoratului, cu excepţia cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa părintelui pentru a-şi finaliza studiile.
Dreptul de şedere nu este subordonat condiţiei ca părintele să dispună de suficiente resurse astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială.
Chiar dacă un copil care a împlinit vârsta majoratului este, în principiu, prezumat a fi independent din punct de vedere economic, dreptul de şedere al părintelui poate totuşi să fie prelungit dincolo de această vârstă în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa şi de îngrijirea acestui părinte pentru a-şi putea continua şi finaliza studiile. Este obligaţia instanţei de trimitere să aprecieze dacă aceasta este situaţia în acţiunea principală.
Dreptul de şedere al părintelui care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul membru gazdă, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului, cu excepţia cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa şi de îngrijirea acestui părinte pentru a-şi putea continua şi finaliza studiile.
Regulamentul comunitar privind libera circulaţie a lucrătorilor prevedea că, indiferent de cetăţenie, membrii de familie ai unui lucrător resortisant al unui stat membru care ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru au dreptul să se stabilească împreună cu acest lucrător. Potrivit aceluiaşi regulament, copiii unui astfel de lucrător sunt admişi în sistemul de învăţământ general, la cursurile de ucenici şi de formare profesională, dacă aceştia domiciliază pe teritoriul statului membru gazdă.
SURSA: Mediafax
