Dacă Belarus scapă nepedepsit, alți dictatori îi vor urma exemplul
Chiar și atunci când valorile fundamentale ale civilizației noastre sunt disputate, reușim totuși să avem în comun câteva seturi de norme și reglementări.
Regulile mării, de exemplu, sau normele care guvernează comportamentul controlorilor de trafic aerian. Piloții, indiferent de naționalitate și chiar și atunci când zboară spre Caracas, Havana sau Phenian, nu au nici un motiv să presupună că instrucțiunile pe care le primesc de la sol sunt de natură politică sau înșelătoare ori că au orice alt scop în afară de o aterizare în condiții de siguranță.
Acum, dictatorul din Belarus, Alexander Lukașenko, a spulberat această supoziție elementară printr-o ispravă căreia nu i se poate găsi un precedent întocmai. Autoritatea aviatică din Belarus a colaborat la deturnarea unui avion Ryanair care tranzita spațiul aerian al țării în drumul său de la Atena, în Grecia, spre Vilnius, în Lituania. Controlorii de trafic aerian din Belarus i-au mințit pe piloții avionului că la bordul acestuia se află o bombă.
Conform presei de stat belaruse, avionul a fost „escortat” apoi către capitala Minsk de către un avion de vânătoare MiG. În realitate, nu exista nici o bombă, pericolul era fals, iar Minsk nici măcar nu era cel mai apropiat aeroport; după ce avionul a aterizat nimeni nu s-a repezit să-i evacueze pe pasageri pentru a-i duce la adăpost. Adevăratul scop al exercițiului a devenit evident când doi pasageri au fost ridicați. Unul dintre ei e Roman Protasevici, un blogger și jurnalist belarus din opoziție. Celălalt pasager era iubita primului, Sofia Sapega. Protasevici a fost unul dintre redactorii fondatori ai Nexta, un canal de Telegram care a devenit una dintre cele mai importante surse de informare publică în cursul manifestațiilor de masă anti-regim desfășurate vara trecută la Minsk.
Jurnalistul opozant a fugit din țară
Protasevici a fugit din țară în 2019 și de atunci trăiește în exil. Statul belarus l-a declarat în contumacie „terorist”. Când a fost luat de poliție, el i-a spus unui alt pasager: „Aș putea fi condamnat la moarte”. Un lucru e cert: o condamnare la închisoare în Belarus poate include și interogatorii, izolare și tortură în stil sovietic. Unele detalii rămân încă neclare. În orele imediat următoare deturnării Ryanair a păstrat o tăcere bizară, rece, publicând un comunicat atât de insipid încât s-ar fi putut referi la fel de bine și la o problemă banală de mentenanță. Abia în dimineața aceasta a calificat directorul companiei irlandeze low-cost incidentul drept o „deturnare sponsorizată de stat”. Dar nu există nici un dubiu în privința celor petrecute.
Regimul belarus a abuzat de procedurile de control al traficului aerian, menite a informa piloții referitor la situații de urgență reale, pentru a răpi un dizident. Cu alte cuvinte, e o poveste care trebuie așezată alături de utilizarea de către Rusia a otrăvurilor radioactive și agenților neuro-toxici contra inamicilor Kremlinului din Londra și Salisbury, în Anglia; de omorul brutal comis de Arabia Saudită împotriva unui cetățean al său în consulatul de la Istanbul; de asasinarea de către Iran a unor dizidenți în Olanda și Turcia; de răpirea și încarcerarea de către Beijing a unor cetățeni chinezi stabiliți în străinătate și a unor cetățeni străini de origine chineză. Organizația pentru drepturile omului Freedom House denumește aceste noi practici „represiune transnațională”, contabilizând până acum peste 600 de cazuri.
Noua normă
Toate aceste cazuri se constituie parte a ceva ce devine o nouă normă: statele autoritare aflate în urmărirea inamicilor lor nu mai simt nevoia să respecte pașapoarte, frontiere, uzanțe diplomatice sau – începând de acum – reguli de control al traficului aviatic. În această nouă lume dictatorii sunt tot mai dispuși să aresteze ori să ucidă dizidenți politici oriunde, indiferent ce cetățenie vor fi având ei și ce legislații sau proceduri birocratice străine i-ar proteja teoretic. Uneori aceste regimuri pun presiuni pe alte țări pentru a le ajuta. Prețul pe care trebuie să-l plătească ulterior, în sancțiuni sau deteriorarea relațiilor cu străinătatea, e clar că nu-i mai deranjează. Cazul de față este cu atât mai semnificativ cu cât, spre diferență de conducătorii Arabiei Saudite, Rusiei și Chinei, Lukașenko are foarte puține pârghii de influență în străinătate. Belarusul nu prea are influență comercială, nu are investiții importante la New York sau Londra, nici oligarhi care dețin echipe britanice de fotbal și care pot să contribuie la normalizarea imaginii dictaturii peste hotare. Faptul că Lukașenko este acum dispus să sechestreze sub motive false – și poate chiar să pună în pericol – o aeronavă cu proprietar european, înregistrată în Europa, transportând predominant cetățeni UE, dintre-un stat UE în alt stat UE, înseamnă că el este pregătit pentru o ruptură totală cu Europa – și că e deplin încrezător în sprijinul economic și politic al Rusiei odată ce acest lucru se va întâmpla.
RT, canalul TV internațional sponsorizat de statul rus, a scris deja pe Twitter că e „invidios” pe deturnarea comisă de Belarus. Lukașenko, a scris RT, „a acționat superb”. Un demnitar rus a calificat deturnarea drept „fezabilă și necesară”. Deloc surprinzător: autocrații care susțin alți autocrați ce violează dreptul internațional nu reprezintă decât încă un element al noii norme. În orele imediat următoare incidentului un larg spectru de conducători occidentali a reacționat pe rețelele sociale. Secretarul general al NATO, președinta Comisiei Europene și secretarul de stat american s-au numărat printre cei care au condamnat deturnarea. Premierul lituanian s-a dus la aeroport pentru a întâmpina avionul când a aterizat în sfârșit la Vilnius, cu multe ore întârziere. Letonia l-a și expulzat deja pe ambasadorul belarus; Regatul Unit i-a interzis deja accesul pe teritoriul său companiei aeriene naționale belaruse. În următoarele zile noile consecințe vor fi coordonate, cu posibile noi sancțiuni economice contra Belarusului sau cu suspendarea zborurilor către această țară, arată The Atlantic.
Nou instrument de oprimare
Azi a avut loc un alt incident straniu care le reamintește europenilor că Belarus nu e doar un loc periculos al fărădelegii, ci un loc periculos al fărădelegii aflat imediat dincolo de granița UE: un avion al Lufthansa care trebuia să zboare de la Minsk la Frankfurt a fost întârziat la sol, iarăși din cauza unei presupuse amenințări cu bombă. Unii observatori se temeau că pasagerii vor deveni ostatici. Tot așa cum invazia rusă din Ucraina a provocat reacții adverse pe tot continentul, și catastrofa drepturilor omului din Belarus îi va afecta inevitabil și pe alți europenii. Dar nu numai pe europeni: în capitalele autocratice de pe tot cuprinsul lumii, dictatorii și lacheii lor urmăresc și ei să vadă cum va reacționa Occidentul – să vadă dacă Lukașenko va scăpa nepedepsit pentru isprava sa și, poate, dacă acest nou instrument de oprimare va deveni disponibil și pentru ei.
Invariabil, și alții vor încerca să-l utilizeze, fie și numai pentru că el transmite un mesaj dizidenților și comunităților din exil: nu sunteți în siguranță. Nu sunteți niciodată în siguranță. Nici măcar dacă trăiți într-o democrație; nici măcar dacă ați primit azil politic; nici măcar dacă vă aflați într-un avion comercial, la mii de metri deasupra pământului.
Sursă foto: Dreamstime
