“Am spus în nenumărate rânduri că, din toate punctele de vedere, facilitatea de la Deveselu este strict defensivă, este în deplină consonanţă şi respectă prevederile legislaţiei internaţionale, este în acord cu arhitectura de securitate pe care NATO o afirmă şi o confirmă şi o reconfirmă de la summitul de la Lisabona până în prezent. (…) Faptul că uneori este prezentată găzduirea de către România a acestei facilităţi ca un element ce ne transformă într-o ţintă e regretabil. Este evident că dacă ţinem cont de toate aceste precizări pe care le-am făcut în nenumărate rânduri este nefundamentat să existe o asemenea percepţie, dar dacă este să devenim ţintă pentru că ne consolidăm securitatea, cred că e preferabil să fim ţintă fără a ne consolida securitatea”, a declarat ministrul Apărării, Mihnea Motoc, într-un interviu acordat agenţiei de presă Mediafax.
Ministrul Apărării a declarat că perspectiva modificării scutului antirachetă într-un sistem ofensiv nu poate fi luată în considerare sub nicio formă şi a vorbit despre măsurile aeriene şi navale ale NATO de la Marea Neagră, brigada multinaţională NATO de la Craiova, dar şi despre înzestrarea Armatei Române.
Redăm în continuare interviul acordat agenţiei Mediafax de ministrul Apărării, Mihnea Motoc.
Reporter: Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Alianţa Nord-Atlantică va consolida prezenţa militară în regiunea Mării Negre, prin brigada multinaţională din România şi prin măsuri aeriene şi navale, scopul fiind contracararea acţiunilor agresive ale Rusiei. Este Rusia în acest moment o ameninţare pentru NATO, în general, şi pentru România, în particular?
Mihnea Motoc: În primul rând aş vedea ca important aici şi ca factor motivator al măsurilor privind constituirea unei prezenţe aliate avansate în sudul flancului estic, la Marea Neagră, despre care amintea din nou secretarul general al NATO săptămâna trecută, aş vedea aceste măsuri în relaţie cu ansamblul climatului de securitate din zona lărgită a Mării Negre, climat care este foarte deosebit faţă de cel pe care îl ştiam, îl vedeam până în 2014, climat care s-a schimbat, s-a deteriorat pe fondul unor acţiuni întreprinse de Rusia începând cu anexarea ilegală a Crimeei şi continuând cu instabilitatea care se înregistrează şi în prezent în estul Ucrainei, dar şi constând într-o acumulare militară evidentă în peninsula Crimeea, în Marea Neagră. Flota Mării Negre a Rusiei a sporit considerabil atât din punct de vedere al capabilităţilor navale cât şi al celor aeriene de sprijin. De asemenea, vedem că Marea Neagră, peninsula Crimeea devin un fel de platformă pentru proiectarea forţei la distanţă de către Rusia cu obiectiv principal Mediterana de Est. Deci nu există o consacrare doctrinară sau politică a faptului că Rusia constituie o ameninţare pentru alianţă, implicit nici pentru România, dar aceste măsuri sunt un răspuns la un mediu de securitate deteriorat pe fondul acţiunilor Rusiei. Aceasta nu înseamnă că suntem închişi faţă de perspectiva reluării dialogului cu Rusia. S-a consemnat foarte precis acest lucru şi la summitul de la Varşovia şi în reuniuni politice ulterioare. Este necesar să se întrunească o serie de condiţii pentru restabilirea acestui dialog la parametrii la care era înainte de 2014, condiţii care ţin de respectarea legalităţii internaţionale. Evident că nu ne raportăm nici noi, România, nici NATO la aceste fenomene strict militar, e vorba doar de un răspuns, o gestionare militară a situaţiei, ci evident rămâne extrem de important factorul politico-diplomatic, calea negocierilor, care sunt urmate în continuare.
Reporter: Vladimir Putin a avertizat că Rusia va trebui să neutralizeze toate ameninţările la adresa securităţii, inclusiv pe cele generate de sistemul antirachetă al NATO. Până unde credeţi că va merge Putin? Este România o ţintă?
Mihnea Motoc: Asta nu pot să speculez. Pot să repet şi să contextualizez puţin ca să înţelegem cum ne raportăm la astfel de declaraţii. Această facilitate antibalistică de la Deveselu este în primul rând o măsură de creştere a securităţii proprii a României, dar şi a Europei în ultimă instaţă. Este o măsură care conferă protecţie pentru populaţii, forţe, teritorii. E vorba nu numai de România, ci şi de alţi aliaţi care sunt acoperiţi de această umbrelă antibalistică şi este vorba despre răspunsul la un pericol contemporan major, indiscutabil, acela al proliferării programelor de rachete balistice. Am spus în nenumărate rânduri că, din toate punctele de vedere, facilitatea de la Deveselu este strict defensivă, este în deplină consonanţă şi respectă prevederile legislaţiei internaţionale, este în acord cu arhitectura de securitate pe care NATO o afirmă şi o confirmă şi o reconfirmă de la summitul de la Lisabona până în prezent. Nu sunt lucruri necunoscute. Scutul nu are nicio legătură cu Rusia, nu este de natură să modifice, să afecteze în vreun fel ecuaţia strategică din zonă. Faptul că uneori este prezentată găzduirea de către România a acestei facilităţi ca un element ce ne transformă într-o ţintă e regretabil. Este evident că dacă ţinem cont de toate aceste precizări pe care le-am făcut în nenumărate rânduri este nefundamentat să existe o asemenea percepţie, dar dacă este să devenim ţintă pentru că ne consolidăm securitatea, cred că e preferabil să fim ţintă fără a ne consolida securitatea. Ar trebui notat aici din nou faptul că începând cu summitul de la Varşovia, facilitatea de la Deveselu este o parte a sistemului integrat al alianţei de apărare antirachete balistice, deci nu mai putem vorbi de ţinte izolate. Până la urmă problema ar trebui pusă în alţi parametri. Evident că trebuie să ne gândim şi o facem împreună cu partenerii şi cu aliaţii nostri la elemente de consolidare a protecţiei antiaeriene a facilităţii de la Deveselu, pentru că evident sunt semnale care ne dau de gândit şi trebuie să avem în vedere şi această dimensiune.
Reporter: Poate fi modificat scutul antirachetă de la Deveselu într-un sistem ofensiv în cazul în care situaţia ar cere-o?
Mihnea Motoc: Nu există niciun fel de plan în această direcţie. Această perspectivă nu poate fi luată în considerare din punct de vedere politic, nu poate fi luată în considerare din punct de vedere doctrinar şi nu este posibilă această convertire din punct de vedere tehnic, nu este posibilă transformarea destinaţiei rachetelor în momentul actual, acestea sunt speculaţii care nu au fundament.
Reporter: Revenind la declaraţiile secretarului general al NATO privind măsurile aeriene şi navale de la Marea Neagră, este vorba de acea aşa-zisă flotă de la Marea Neagră, iniţiativă pe care Bulgaria a respins-o imediat după vizita preşedintelui Iohannis la Sofia? Continuă discuţiile în această direcţie?
Mihnea Motoc: Desigur, discuţiile continuă. Aş vrea să precizez din capul locului că în mod oficial România nu a folosit niciodată termenul de flotă la Marea Neagră. O flotă NATO la Marea Neagră este destul de greu de conceput. Ceea ce am propus noi încă de la începutul anului este un cadru maritim întărit de pregătire şi exerciţii la Marea Neagră. Cele câteva accente politice survenite pe parcursul anului în dezvoltarea acestui proiect nu au schimbat nimic din realitatea programului de exerciţii multinaţionale care se desfăşoară cu participarea aliaţilor riverani, cu participarea unor aliaţi din afara Mării Negre, atât în apele noastre teritoriale, cât şi în apele teritoriale ale Bulgariei şi în cele ale unor ţări partenere cum este Ucraina. Aceste exerciţii continuă, ele reprezintă baza de la care am pornit în definirea iniţiativei noastre care înseamnă o sistematizare mai puternică a acestor exerciţii, respectiv racordarea lor mai strânsă şi de o manieră instituţionalizată cu NATO, cu planificarea NATO, cu MARCOM, care este comandamentul maritim al NATO şi cu programul lor de exerciţii. Discuţiile continuă, am făcut un pas înainte, e adevărat, nu de anvergura pe care o aşteptam, în implementarea deciziilor pe care le menţionaţi ale summitului de la Varşovia. Am făcut acest pas la reuniunea miniştrilor apărării din ţările NATO din luna octombrie. În acest moment continuăm discuţiile cu aliaţii riverani şi cu autorităţile militare ale NATO pentru a putea ajunge la următoarea reuniune, cea din februarie 2017, la concretizarea acestor decizii pe două dimensiuni. Una este prinderea ideii de cadru maritim întărit pentru pregătiri la Marea Neagră. Cea de a doua, la aprobarea unui element de coordonare maritimă la Marea Neagră. Rămâne de văzut unde va fi găzduit. Ceea ce este important acum este că acest element care ar asigura conexiunea cu MARCOM, departamentul de resort al NATO.
Reporter: Se mai poate spera la o iniţiativă regională navală în Marea Neagră, aşa cum era vorba înainte de summitul NATO sau rămânem la stadiul exerciţiilor şi antrenamentelor comune?
Mihnea Motoc: Nu aş diminua importanţa unui program susţinut de exerciţii şi antrenamente la Marea Neagră. Ceea ce se urmăreşte prin acest program este, pe de o parte, creşterea interoperabilităţii în acţiunea capabilităţilor navale ale riveranilor, ale altor aliaţi care pot veni cu respectarea prevederilor convenţiei de la Montreux la Marea Neagră. Deci creşterea abilităţii de a lucra împreună şi de a desfăşura misiuni la Marea Neagră. Pe de altă parte, această iniţiativă este de natură să arate o prezenţă crescută a NATO la Marea Neagră în ceea ce reprezintă partea posturii întărite de descurajare şi de apărare. Nu vom prevedea alte dezvoltări pentru această componentă a prezenţei aliate avansate. Dacă atingem cele două obiective de care vorbeam, cred că ne-am împlinit scopul pentru această etapă.
Reporter: Care sunt statele aliate care au confirmat până acum participarea la brigada multinaţională NATO şi care sunt perspectivele, la cine ne mai aşteptăm?
Mihnea Motoc: La ministeriala din octombrie am fost pozitiv surprinşi de numărul mare de aliaţi care şi-au anunţat contribuţia în general la prezenţa aliată avansată din sudul flancului estic. Aici vorbim de componenta terestră, brigada multinaţională, dar şi de componentele maritime şi aeriene. Şapte aliaţi au fost de acord să ne referim public la contribuţiile lor. Mai sunt şi alţii care s-au exprimat favorabil. În privinţa brigăzii multinaţionale propriu-zise, cu titlu de exemplu, Germania a confirmat deja participarea cu ofiţeri de stat major, studiază şi alte forme de a contribui la brigada multinaţională. Să nu uităm că va fi nevoie de dezvoltări nu numai imediat, în 2017, dar şi în continuare. Portugalia a declarat recent că va veni cu ofiţeri de stat major dar va şi afilia o brigadă portugheză. Bulgaria va contribui cu 400 de militari la brigada multinaţională. De asemenea, Polonia oferă o companie pentru brigada multinaţională şi noi vom face acelaşi lucru pentru grupul de luptă având Statele Unite ca naţiune cadru din Polonia. Mai sunt şi alţii, la ora actuală obiectivul nostru imediat este acela de a organiza acest puzzle de contribuţii într-o alcătuire coerentă şi de a asigura cât mai rapid în acest fel multinaţionalitatea reală a acestei brigăzi. S-a vorbit la început despre faptul că întrucât brigada multinaţională se constituie pe o brigadă cadru românească deja existentă, ar fi un fundament naţional pe care se adaugă un veşmânt NATO, ceea ce nu ar face-o să se transforme într-o componentă efectivă a prezenţei aliate. Nu este deloc aşa şi lucrul acesta a fost demonstrat în octombrie şi subsecvent prin discuţiile foarte avansate pe care le avem cu aliaţii care s-au oferit să contribuie în vederea precizării modului în care contribuţiile lor vor intra la această brigadă multinaţională.
Reporter: Care este rolul României în brigada multinaţională? În afară de forţele terestre, ce efective participă la menţinerea securităţii în zona Mării Negre?
Mihnea Motoc: România participă deja cu o brigadă identificată, Brigada 2 de la Craiova, care este printre cele mai bine încadrate din ţară, dintre cele mai bine echipate şi instruite. Dacă e să ne referim la aspectul de încadrare, pentru a vă face o idee despre ordinul de mărime la care ne putem aştepta de la viitoarea brigadă multinaţională, Brigada Rovine are o încadrare de peste 3.000 de militari. Aceasta este contribuţia principală a României la dezvoltarea brigăzii multinaţionale, care odată operaţionalizată va opera sub comanda şi controlul comandamentului multinaţional de divizie sud-est, găzduit la Bucureşti. Rolurile pe care le vor juca aliaţii care şi-au angajat contribuţii la brigada multinaţională au fost gândite de noi de la început. Am identificat necesarul de complementare cu unităţi specializate a posibilităţilor pe care Brigada 2 le are deja. Am încercat să anticipăm care ar fi acele raţiuni care ar avea disponibile astfel de contribuţii şi din acest proces au rezultat anunţurile făcute de aliaţi. La ora actuală le organizăm, le sistematizăm şi le punem într-un tot coerent.
Reporter: Ce proiecte se derulează în acest moment în programul de modernizare şi înzestrare cu tehnică militară a Armatei Române?
Mihnea Motoc: Aş vorbi mai degrabă de politica de achiziţii pe care am urmat-o anul acesta. Cam toate proiectele derulate sau pe care le startăm în 2016, răspunzând unor linii de principiu, pe care le-am respectat. Anume ne-am propus achiziţionarea de echipament modern, critic necesar pentru toate categoriile de forţe. Am privilegiat abordarea care înseamnă că nu mai importăm propriu zis echipamente, tehnică, sisteme militare, ci încercăm să încheiem acorduri cadru cu producători puternici, cu renume în domeniile respective, care acceptă să transfere fabricaţie în cea mai mare măsură a posibilului în România. Urmând aceste principii de bază ale politicii de achiziţie, o să le regăsiţi în perspectivele pe care le generează acordul de înfiinţare a unei societăţi mixte între Uzina Automecanică Moreni şi Rheinmetall Landsysteme, care va dezvolta un transportor blindat de trupe 00 prin cooperare între cele două entităţi pe partea de cercetare tehnologică şi de know-how, pentru a dezvolta un produs care corespunde cerinţelor formulate de forţele noastre terestre, cu fabricare în România. Acest parteneriat este consfinţit, el urmează să oferteze Ministerul Apărării Naţionale cu un produs la care va ajunge în cel mai scurt timp. Desigur, în etapa de tatonări a acestui parteneriat, aşteptările Ministerului Apărării şi comenzile pe care le poate face au fost esenţiale pentru decizia luată de compania germană. Suntem într-o fază de pregătire în sensul că am lansat proiectul de act normativ, am solicitat şi aprobarea Parlamentului din luna octombrie pentru achiziţionarea unui număr de patru corvete multifuncţionale, tot cu fabricare în România, în concepţia şi intenţia MApN. Am solicitat, de asemenea, aprobarea Parlamentului pentru achiziţia de autocamioane, platforme auto multifuncţionale pentru forţele noastre terestre, toate programe care se desfăşoară pe un anumit interval de timp, cu preluarea fabricaţiei în România. În ceea ce priveşte camioanele, preconizăm o licitaţie deschisă. Rezultatul ei nu putem să îl anticipăm, dar ne ghidăm după acelaşi principiu pe care l-am enunţat sub politica de achiziţii din 2016. Anul acesta am primit în dotare primele aparate F16, urmează să completăm cu încă trei aparate probabil la jumătatea lunii decembrie. Efortul de a constitui prima escadrilă de F16… am purtat discuţii şi ne apropiem cred de o concluzie pentru a putea demara contractarea celei de a doua escadrille de aparate F16. Sunt numai câteva exemple din ce am întreprins până acum şi să evidenţiez faptul că am încercat să nu ne abatem de la principiile pe care cred că le reclamă, pe care le doreşte îndeplinite opinia publică în momentul de faţă.
Reporter: Cât ne costă până la urmă corvetele, iniţial costul anunţat era estimat la 800 de milioane de euro, apoi s-a vorbit că va costa dublu cu tot cu muniţii şi know-how.
Mihnea Motoc: Nu putem vorbi de costuri în momentul de faţă, putem vorbi despre o estimare pentru a avea o proiecţie bugetară pentru anul acesta, dar şi proiecţia bugetară cerută de lege pe următorii trei ani. Costul va rezulta din negocieri, nu poate fi precis predeterminat acum. Estimarea bugetară este şi a fost întotdeauna de 1,6 miliarde de euro, cu TVA inclus, cu acele sisteme şi suportul logistic iniţial. Ne uităm aici la un acord cadru care s-ar desfăşura pe durata a şapte ani. Evident, efortul bugetar ar fi împărţit pe următorii patru ani. Deci e vorba de o estimare pentru raţiuni de prindere bugetară, nu de un cost propriu zis.
Reporter: Este suficientă alocarea a 2% din PIB pentru achiziţiile de care Armata are nevoie? Care ar fi bugetul optim?
Mihnea Motoc: Nu cred că un ministru al Apărării de la noi sau din altă parte poate să se declare vreodată satisfăcut de o alocare, chiar şi determinată prin raportare la PIB, cum este acest obiectiv de 2 la sută. Eu cred însă că trebuie să avem în vedere… e destul de dificil să umpli cu achiziţiile utile şi necesare pentru armata noastră un salt de câteva fracţiuni procentuale, care nu este un salt neglijabil. Cred că este foarte important că avem acord politic naţional pe acest doi la sută, nu numai pentru 2017, dar şi pentru perspectiva deceniului care urmează şi mai trebuie să observăm aici faptul că PIB-ul nostru este într-o expansiune constantă, continuă. Avem o creştere economică substanţială în 2016, este cea mai mare creştere economică prognozată în Uniunea Europeană. Ţinând cont de toate aceste elemente, cred că este un angajament solid şi care ne permite îndeplinirea obiectivelor pe care ni le-am propus anul acesta şi în perspectiva 2026-2027.
Reporter: În ceea ce priveşte militarii români, sunt în discuţie noi proiecte?
Mihnea Motoc: Până acum şi în prezent se procedează la compensarea chiriilor suportate de militari, după anumite criterii, în anumite limite. Este un efort bugetar considerabil şi în plus el generează efecte doar provizorii. Criteriile, oricât de atent ar fi ele definite, nu vor face să nu existe discuţii în privinţa lor. Din aceste motive, împreună cu specialiştii din minister, am gândit că este mai logic, mai productiv şi mai bine pentru bugetul nostru să lansăm un proces de înlocuire treptată a compensării chiriilor cu punerea la dispoziţie a unor locuinţe de serviciu pentru militarii noştri. Este un element esenţial în cadrul a ceea ce numim calitatea vieţii pentru personalul militar şi deopotrivă un element important pentru atractivitatea profesiei militare, posibilitatea de a avea astfel de locuinţe. Începem anul acesta cu un pilot, cu o achiziţie a unui număr mai limitat de locuinţe. Cred că esenţial este să lansăm procesul, să arătăm că este fezabil, urmând ca pe o plajă de circa 10 ani să ajungem la înlocuirea completă a resurselor destinate compensării chiriilor prin construirea unui portofoliu suficient de locuinţe la dispoziţia cadrelor noastre. Anul acesta ne propusesm achiziţionarea a 250 de unităţi locative. Planurile noastre au fost un pic schimbate de realitatea de pe piaţă, dar suntem în măsură să lansăm un număr de 158 de asemenea unităţi. Pentru început în şase garnizoane, în Bucureşti, Focşani, Iaşi, Buzău, Piteşti şi Craiova. Din aceste 158 de unităţi, 100 sunt în Bucureşti. Nu este un număr foarte mare, dar este un început. În plus faţă de această abordare pe care am menţionat-o, pe parcurs vom putea proceda la dobândirea de locuinţe noi inclusive prin construcţie. Avem posibilitatea să valorificăm o expertiză şi un potenţial de proiectare care există la nivelul instituţiei noastre şi de asemnea în aceeaşi categorie de preocupări intră şi ideea de a începe să dezvoltăm baze militare cu facilităţi sociale integrate, cum vedem în alte armate, în primul rând la americani, care au foarte bine pus la punct acest concept şi sperăm să putem să lansăm cât de curând un prim astfel de proiect de baze militare cu toate facilităţile care să permită autonomie deplină pentru militarii aflaţi în aceste baze şi pentru familiile lor.
