In fiecare marti, la ore tarzii din noapte, taximetristii care fac curse in zona parcului Cismigiu sunt derutati si chiar iritati de indiciile date de clientele elegante pe care le transporta: undeva pe strada Brezoianu, in fata Hotelului Opera, pe langa Primaria Capitalei, in apropierea Cercului Militar etc. Buni profesionisti, vor sa-si lase clientele „la scara”, de aceea insista asupra detaliilor privind punctul terminus al calatoriei. Vizibil jenate, acestea rostesc numele localului in care si-au dat intalnire cu alte prietene. „De ce nu mi-ati spus, doamnelor, de la inceput, ca vreti la Flamingo?”, indrazneste un mic repros taximetristul, ruland cu spatele sute de metri pe stradutele pe care a fost ghidat inutil de clientele sale pudibonde.
In fata clubului cu nume exotic, fiecare grup care coboara din masini se dubleaza sau se tripleaza. Impreuna, fetele au, parca, mai mult curaj. Sunt dornice sa petreaca o aventura inceputa cu cateva zile sau ore in urma, cand si-au anuntat jumatatile masculine ca vor lipsi de-acasa pentru o distractie „ca intre fete”. Avand de-a face cu femei independente material – modele consacrate, creatoare de moda, functionare la ministere sau banci, angajate la firme multinationale sau la agentii de publicitate – sotii si prietenii accepta. Raman acasa pentru a-si legana pruncii sau pentru a se pregati – ce sansa neasteptata! – de o distractie… „ca intre baieti”.
Spectatoarele ofera
bani si carti de vizita
A doua etapa a aventurii incepe la citirea listei de preturi: 25.000 lei un suc sau o cafea, 30.000 lei o bere, 60.000 lei un gin tonic, 400.000 lei o sticla de vin spumos. Fetele se amuza. De fapt, pentru asta au si venit. Dansatorii de la Flamingo, despre care au auzit atatea, merita sacrificiul. Prilej de noi comentarii. Dar si de a savura o muzica discreta, pe placul firilor romantice. La un moment dat, fondul muzical se schimba si se amplifica o data cu jocul de lumini, ceea ce indica inceperea show-ului. Opt-zece baieti – unii doar bine facuti, altii, excelenti dansatori si acrobati – isi fac aparitia pe scena. Chiar daca miscarile nu le sunt sincronizate, sala aplauda in delir. Unul dintre protagonisti isi arunca palaria, altul se descheie la primul nasture de la camasa. Spectatoarele mimeaza extazul. Striga si chiar fluiera, asa cum au vazut in filme ca fac doamnele din inalta societate in astfel de situatii. Dupa etalarea indelungata a bicepsilor, se ajunge si la momentul slipului care acopera sumar trupuri bine intretinute. „Asta e tot? Care e diferenta dintre marfa de aici si cea pe care o am, gratis, acasa?”, se intreaba cele casatorite. Asta nu le impiedica sa se distreze in continuare. Unele intra in joc si strecoara bancnote in slipurile baietilor. Pentru ca spectacolul dureaza aproape doua ore, au timp suficient sa afle si numele vedetelor care se straduiesc, cu gesturi lascive, sa le castige atentia: Leo, Vlad, Dan, Alain, Denis, Marian, Florin, Bebe. Unii dintre ei culeg aplauze bine meritate pentru prestatia artistica – Bebe, de exemplu, care este balerin profesionist -, altii se aleg cu o colectie de carti de vizita. Clientele sunt cele care le dicteaza comportamentul si care le impun linia de demarcatie intre decenta si vulgaritate.
In urma prestatiei, dansatorilor le revine 60% din suma castigata de local din vanzarea biletelor de intrare – suma impartita intre ei – plus spaga adunata de fiecare, in functie de simpatia pe care au reusit s-o inspire. Pentru ca sunt zile de marti mai bune sau mai proaste, asta inseamna intre 400.000 si un milion de lei de persoana. Inmultit cu patru seri pe luna… Ar putea sa para o suma mare, dar baietii sustin ca este mult prea mica fata de cheltuielile pe care le au cu intretinerea fizica la sala de sport, cu vitaminele, cu parfumurile, cu lenjeria pe care si-o asigura singuri… Oricum, precizeaza ca nu joaca roluri de gigolo si ca nu pleaca niciodata cu clientele.
Ajunse acasa, fetele sunt intampinate de soti sau prieteni somnorosi, care par – oare de ce? – mult mai obositi decat ele. Ar dori sa-i asigure ca totul s-a redus la o distractie nevinovata, la care a contribuit foarte mult anturajul. Cheful lor de vorba este retezat cu o replica insinuanta: „Eu trebuie sa merg dimineata la serviciu, nu ca altele care colinda barurile noaptea, asa ca stinge odata lumina aia!”
Nu conteaza. „A fost bestial!”, va fi comentariul tipic servit colegelor de serviciu care n-au avut curajul sa le urmeze, dar, mai ales, verisoarelor din provincie care nu au cum sa le verifice afirmatia.